Oficialii Ministerului Sănătăţii îşi declină responsabilitatea pentru hecatomba umană care pârjoleşte ţara. Şi e adevărat, nu sunt ei singurii responsabili. Alături de incapacitatea Ministerului Sănătăţii de a dezvolta şi aplica măsuri eficiente de Sănătate Publică, se mai găsesc mesajele toxice ale ierarhilor ortodocşi, campaniile infernale anti-vaccin ale unor televiziuni şi politicienii dispuşi să calce pe cadavre pentru un plus de atenţie.
Oamenii care se găsesc astăzi la vârful efortului de combatere a pandemiei sunt medici de spital. Experienţa lor de muncă (cu excepţia domnului Baciu despre care nimeni nu ştie ce experienţă îl recomandă pentru postul pe care îl ocupă şi ce l-a propulsat să fie mai ieri aproape ministru şi astăzi tot aproape ministru) este în tratarea bolnavilor.
NU există în prezent nicio persoană capabilă să articuleze coerent o campanie de sănătate publică despre care să ştim că este implicată vizibil în acest efort. Există o vorbă: când ai un ciocan în mână, începi să vezi peste tot numai cuie. Când pui medici de spital în fruntea unui efort de prevenire a îmbolnăvirilor, ţi se vor umple spitalele!
Vocea biroului din România al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a lipsit complet în ultimul an. Aşa cum a lipsit şi când am avut epidemie de HIV în 2013 sau când România bătea recorduri mondiale la alcoolism. Aşa cum a lipsit şi când au fost descoperite abuzurile din sistemul psihiatric de la Arad sau Poiana Mare. Intervenţia de acum, deşi salutară, este tardivă.
