Invitată la podcastul Cotidianul.ro Punctul Roşu în Sănătate, Raluca Buzea, coordonator programe de sănătate la Crucea Roşie a vorbit despre realităţile găsite în multe zone rurale, izolate ale ţării, odată cu prezenţa în aceste zone a caravanelor medicale, încă din anul 2022. Astfel, voluntarii Crucea Roşie, prin Caravana de Sănătate a Crucii Roşii Române au ajuns în peste 60 de comunităţi rurale până acum. Au găsit oameni care nu au fost niciodată la medic, bătrâni singuri, copii care suferă de rahitism, situaţii sociale grave ale unor persoane care nu au venituri sau au venituri foarte mici, chiar şi mai mulţi copii cu mame diferite şi acelaşi tată. Această situaţie există la Pardina, în Tulcea. Acolo Crucea Roşie a aflat poate una dintre cele mai impresionante poveşti ale unei comunităţi rupte de lume.
„Pardina este în Deltă, pe braţul Sulina. Este un sat uitat de autorităţile noastre, am avut impresia că acei oameni parcă nu-s ai României, ne-au spus că au avut mai demult farmacie în sat, şi a întrebat pediatra, când mai demult, în 89. Singura farmacie era farmacia veterinară, şi am vorbit cu doamna de acolo care a zis că îi mai ajută, când se duce ea la Tulcea, le cumpără tratament uman, ce au ei nevoie. Altă variantă nu au.
Am luat vitamina D în cantităţi industriale, am luat pentru câte 6 luni, la copii, acolo am văzut stern desfăcut, rahitism, slabi, nealimentaţi suficient.
Acolo am văzut copii cu mame diferite, acelaşi tată. Ei ştiau acest lucru în comunitate, mi-a spus bucătăreasa de la pensiunea unde noi am stat, am crezut că e o glumă, a zis la noi bărbaţii sunt rari, mă aşteptam să râdă şi a zis nu, sunt rari şi fac copii ca să ia alocaţia.
Nu era o glumă, nu rîdea nimeni, au venit cu certificatele, ne-am uitat atent şi aşa era, nu generalizăm dar erau situaţii. Oamenii nu au de muncă, erau câţiva bărbaţi care au zis că lucrează la şantierul din Tulcea şi alţi câţiva care se duceau şi culegeau lipitori să le vândă, şi cam atât, nu au ce lucra acolo. Există un birt care e şi magazin, în tot satul şi cam atât”.
România rurală, în care tratamentul unor afecţiuni reumatice se face cu varză din grădină. Oamenii folosesc tot felul de tincturi şi ceai de nuci, în lipsa unor medicamente pe care nu şi le pot permite.
„Spuneau decât să te duci la Tulcea la un control, costa 60 de lei ca să te duci cu barca, era singurul mijloc de transport, au zis mai bine decât să dea 60 de lei îşi luau ceva de acolo şi se tratau cu varză.
Inclusiv la tratarea copiilor, totul ţine de tincturi şi plante, ce au pe acolo, ceaiul de nuci este sfânt, varza pe tot ce înseamnă picioare umflate toată lumea foloseşte varza, pe tot ce înseamnă zonă articulară, reumatică, dureri, varza este sfântă. Spuneau, acum ne-am liniştit că a ieşit varza, cred că era undeva în zona de sud a României. Mulţi nu au variante, soluţii, sunt scumpe”.
Când a început proiectul caravenelor medicale Crucea Roşie? În pandemie, când oamenii nu mai reuşeau să ajungă spre spitale. Pentru că au primit semnale de la filialele locale că în zonele rurale situaţia este gravă legat de accesul la servicii medicale, voluntarii au început să meargă în zone izolate.
„Prima dată am pornit în 2022, era imediat după pandemie când se crease aşa o rumoare, dacă te duci în spital acum, e jale, nu mai scapi de acolo şi atunci cei care erau deja bolnavi evitau să se ducă la medic.
Am avut semnale de la filialele noastre că în comunităţile rurale situaţia este şi mai rea. Acolo accesul este mult mai limitat, sunt probleme sociale, transport, bătrâni care nu reuşesc să ajungă şi aşa ne-am gândit,cum facem să ducem noi medicii la ei şi să le facem o evaluare a stării lor de sănătate.
Am descoperit o Românie cu multe probleme, oameni care au nevoie de educaţie medicală, de îndrumare, mai mult decât să constaţi ce se întâmplă cu el în momentul respectiv, să poţi să-l îndrumi, să-l sfătuieşti unde să meargă, să-l ajuţi, să-i faci o programare, pentru noi e facil, toţi ne dorim acum să facem o programare în online, la badea Ion nu prea merge, e greu.
Am văzut că e nevoie de mai mult şi am continuat proiectul.
Am reuşit să intrăm preponderent în toate judeţele, sunt vreo trei judeţe din centrul ţării unde filialele noastre au avut posibilitatea să meargă cu alte servicii, medicale mai dezvoltate şi au reuşit să ajute comunităţile. Deci am ajuns în aproape toate judeţele şi sunt în peste 60 de comunităţi rurale.
Din 2023 mergem şi stăm câte două săptămâni într-o comunitate, de aceea numărul de comunităţi nu reprezintă neapărat volumul de muncă.
Am început timid, cu un grup mic de medici, voluntari, care au venit alături de noi şi au mers în câteva caravane, au văzut cum este, au adus alţi colegi, acum avem un grup mare de medici, avem câţiva medici specialişti care coordonează activitatea, avem medici pe fiecare segment care ţin legătura cu cei din teren dar intrăm în teren şi cu medici rezidenţi sub coordonarea acestor medici specialişti, ne-am bucurat că în ultimul an şi jumătate a crescut numărul medicilor rezidenţi care au venit către noi, şi mai mult, al medicilor specialişti care au înţeles că această muncă din caravană este utilă medicului rezident”
Cele mai des întâlnite afecţiuni pe care medicii le diagnostichează în mediile rurale sunt anemiile, diabetul, diferitele tipuri de tumori, boli cardiovasculare netratate sau neurmărite de medic.
„Mai degrabă aici găsim pacienţi care nu-şi iau tratamentul corect sau care merg pe o scrisoare medicală de 18-20 de ani. Sunt neurmăriţi, nesfătuiţi.
Era un domn tinerel, până în 40 de ani, l-a întrebat dacă este obosit, probabil văzuse ceva la ochi, a zis, da, sunt foarte obosit, azi noapte am lucrat şi de dimineaţă m-am dus şi am lucrat la cineva în curte, cu ziua şi am sudat toată ziua, şi de acolo problema.
Acea persoană nu făcuse niciun control oftalmologic vreodată.”
Alte declaraţii importante făcute de Raluca Buzea, la Punctul Roşu în Sănătate:
De la un nu hotărât al părinţilor pentru tratament stomatologic pediatric la un da hotărât. Oamenii înţeleg în cele din urmă necesitatea acestui tip de îngrijire însă le este teamă şi nu şi-l permit.
„Partea mai bună este că am observat o oarecare înţelegere a mamelor de a-şi duce copiii la stomatolog, noi avem caravana şi de stomatologie pediatrică. Şi dacă la început când le spunem este clar nu, le spunem că plombăm şi molarii permanenţi, rezolvăm şi căriuţele mici şi dinţişorii dacă sunt crăpaţi îi rezolvăm şi e totul prietenos şi frumos şi e cu baloane şi nu se vor speria şi nu o să-i doară au încredere iar ulterior, după ce văd că pentru copil e bine întreabă: şi eu nu aş putea să mă tratez?
„ O mămică povesteşte alimentaţia copilului la 9 luni şi i se pare perfect normal să-i dea cartofi prăjiţi, nu are niciun stres, aşa este mediul”
„Sau o mămică care povesteşte că are 6 copii şi sunt într-o cameră de 8 metri pătraţi,că atât îşi permit, şi noi stăm şi ne gândim dacă toată viaţa lor se petrece într-o cameră, nu au baie, bucătărie, unde este educaţia, unde este igiena, nu făcuseră niciodată profilaxia rahitismului la niciunul dintre copii, niciun control, nimic”.
Unde sunt în ţară cele mai grave cazuri întâlnite de echipele Crucea Roşie:
„Cele mai grave cazuri sunt în Oltenia, Teleorman, Olt, Călăraşi, aici sunt cazurile astea grave, şi în Giurgiu am avut şi pe zona Moldovei, Vaslui, Botoşani, Suceava sunt zone grele, şi cu copii. Iar zone cu o populaţie foarte îmbătrânită a fost pe Vrancea şi pe Buzău, am găsit foarte mulţi bătrâni singuri”.
Ce fac autorităţile legat de munca voluntarilor de la Crucea Roşie şi de datele din teren strânse de aceştia? În afară de INSP nu a răspuns nimeni, spune Raluca Buzea:„Nu ne foloseşte, ne adânceşte această fugă de a recunoaşte”
„În ultimul an am reuşit să închegăm relaţiile cu Institutul de Sănătate Publică, am găsit acolo medici dedicaţi care au înţeles, ne-au sfătuit, ne-am sfătuit ce să facem,unde, ce e mai bine, din resursele puţine pe care le avem, şi a fost mult mai bine că ne-am uitat altfel pe datele culese din teren. Dar au fost ani mulţi în care ne-am adresat Ministerului, aşa cum ni se părea normal, şi nu am primit niciodată niciun răspuns.
Relaţiile noastre se rezumau că ne obţineam autorizaţiile de funcţionare a cabinetelor, că informam DSP-ul local că suntem acolo şi că asta facem.
Am fost la Măraşu, ne-am pătat bidoanele cu apă. Le-am umplut de la şcoală şi s-au pătat, a trebuit să le schimbăm, s-au făcut negre, şi DSP-ul ne-a spus că apa este potabilă. Eu cred că ştiau situaţia dar nu vor să se implice.
Cu tristeţe o spun, există încă o dorinţă de a ascunde, să nu arătăm că avem probleme, să nu raportăm că avem probleme, să arătăm că suntem bine. Nu ne foloseşte, ne adânceşte această fugă de a recunoaşte”.
