Şi în guvernarea Ciucă, şi în guvernarea Bolojan, PSD-ul a fost acelaşi, „salvatorul”, „apărătorul celor vulnerabil”, „Robin Hood”. PSD tot făcea opoziţie la guvernare şi tot vioara I din Coaliţie era. Diferenţa este că PSD a putut avea o relaţie funcţională cu generalul Ciucă, în timp ce Ilie Bolojan este visceral ostil.
Viziunile economice ale celor două partide erau aceleaşi şi în urmă cu câţiva ani. Aceleaşi teme erau dezbătute între partide, „impozit progresiv” vs „facilităţi pentru mediul de afaceri”, „noi pentru săraci” „voi pentru bogaţi”. Dar dacă preşedintele PNL şi premierul de la acea vreme, Nicolae Ciucă, accepta rolul secundar al PNL-ului în Coaliţia lui Nicu şi Marcel, iar lucrurile au mers bine până la un moment dat, Ilie Bolojan „se încăpăţânează” să nu-l lase pe Grindeanu să-şi facă năravul. De aici decurg blocajele care pare că nu au soluţie, nici măcar una care să vină dinspre Cotroceni.
Partidul Social Democrat a impus stilul ţinerii în corzi a PNL-ului. Am auzit ambele variante, că această Coaliţie PSD-PNL este nenaturală, cele două partide fiind duşmani istorici sau că, de fapt, acesta e cursul firesc al lucrurilor, două mari partide care împart frăţeşte bani şi funcţii.
Iar mult timp, Coaliţia a mers bine. Indiferent de aşa zisele animozităţi publice, „Coaliţia lui Nicu şi Marcel” a fost, pentru o lungă perioadă de timp, una funcţională. Asta pentru că Nicolae Ciucă permitea social-democraţilor să-şi facă mendrele, în ciuda nemulţumirii partidului pe care-l conducea.
Şi la acel moment, să ne aducem aminte, PSD tot rolul de salvator şi-l însuşise, tot placa ruginită a stabilităţii era invocată. Dar lucrurile au curs bine până la momentul alegerilor europarlamentare şi negocierilor pentru candidatul comun la prezidenţiale.
Viziunile economice ale partidelor tot diferite erau şi atunci, şi aceleaşi teme erau disputate. PNL ameninţa că e linie roşie impozitul progresiv, eventuala creştere de impozit pe salariile peste 5.000 de lei, PSD striga că nu mai putem avea facilităţi pentru bogaţi. Liberalii trăgeau pentru mediul de afaceri, iar PSD o ţinea sus şi tare tot cu măsurile pentru populaţie, făcând pe Robin Hood.
Bogaţii vs săracii
„Pentru PNL, cota unică de impozitare este o linie roşie, este o chestiune care ţine nu doar de identitate liberală, ci ţine de normalitatea adunării la buget a maximului de bani în sistemul financiar gândit în această ţară. Sigur că putem să ne ducem în schimb spre o proiecţie privind TVA-ul, unde România stă la încasare mult mai prost ca alte state”, spunea în 2022 prim-vicepreşedintele PNL Rareş Bogdan.
„Stai, mă, nene, stop! Tocmai am dat câteva ciomege în cap companiilor private din România în ultimele luni şi ne pregătim să mai dăm câteva în ianuarie când vom resimţi măsurile luate de noi”, spunea Rareş Bogdan şi în 2023.
„De astăzi toată lumea va plăti în funcţie de cât câştigă! Nu poţi fi milionar, dar să plăteşti taxele la echivalentul salariului minim pe economie! Nu poţi obţine profituri excesive, dar în ţara în care le-ai obţinut să nu plăteşti nimic! (…) Taxăm suplimentar profitul băncilor şi, mai ales, venim cu o nouă abordare în cazul companiilor mari, care vor plăti un impozit de minim 1% din cifra de afaceri (…) Repet, ca să fie foarte clar: oamenii obişnuiţi nu vor plăti niciun fel de taxe în plus! Vor fi supraimpozitate însă profitul excesiv, luxul şi viciile! Cine are proprietăţi scumpe, de peste 500 de mii de euro sau iahturi ori maşini scumpe, este normal să plătească mai mult!”, propăvăduia Marcel Ciolacu. (discursul premierului Marcel Ciolacu la angajarea răspunderii Guvernului pe proiectul de lege – 2023).
Pensiile, problemă şi atunci şi acum
În toamna anului 2022, ministrul Muncii, Marius Budăi, spunea că va cere în Coaliţie majorarea salariului minim brut la 3.000 de lei şi creşterea pensiei minime cu 10%, la 1.100 de lei.
Liberalii au fost deranjaţi de declaraţiile publice ale ministrului social-democrat. Şi în replică, premierul Nicolae Ciucă a insistat că eventualele majorări de pensii şi salarii depind de gradul de colectare la bugetul de stat.
PNL făcea şi atunci apel la „responsabilitate” – autorităţile trebuie să se gândească ”extrem de serios” la procentul cu care vor fi majorate pensiile.
Diferenţa dintre relaţia PSD – Ciucă vs PSD – Bolojan
PSD voia să controleze PNL-ul şi atunci şi acum, nu s-a schimbat nimic. Diferenţa este că Nicolae Ciucă era genul de politician care îngăduia acest lucru, neavând experienţă politică şi, probabil, fiind conştient că e greu să iasă din gura lupului pesedist odată ce a intrat în vizor.
Până la momentul alegeri, când lucrurile au scăpat de sub control şi interesele celor două partide s-au ciocnit prea tare, Ciucă a permis PSD să rămână vioara întâia. După cum am spus, spre nemulţumirea partidului.
Ilie Bolojan e departe de a fi Nicolae Ciucă. Ceilalţi lideri ai Coaliţiei i-au atribuit o etichetă comună, „inflexibil”, inclusiv preşedintele, spun voci apropiate Cotroceniului.
PSD ameninţa cu ieşirea de la guvernare şi în timpul lui Ciucă şi acum, diferenţa este că pe Ilie Bolojan pare că nu prea îl mişcă. Bolojan poate oricând să-şi strângă lucurile şi să plece la Oradea, unde comunitatea nu-l huleşte, ci-l aplaudă. Ciucă, odată căzut de pe funcţie, a pierdut tot.
PNL-ul nici nu mai reacţionează
Partidului Naţional Liberal, vizibil, i-a fost întotdeauna greu să ţină piept atacurilor concertate ale PSD. PSD face Opoziţie şi când e la guvernare, e deja un brand de partid.
Dacă în guvernarea trecută, liberalii mai aveau un Rareş Bogdan pe care să-l scoată să se bată cu PSD, în guvernarea Bolojan…vocile contestatare sunt aproape neauzite. Vocile care să-l sprijine pe premier sunt din ce în ce mai puţine. Iar criticile venite dinspre tabăra Thuma adâncesc şi mai mult impresia că PNL-ul e veriga slabă. Pe generalul Ciucă PNL l-a ţinut, totuşi, în braţe, ceva mai mult.
„Oricum, cu 13% procentul nostru, nu contăm…”, îmi spunea un liberal ieri, în contextul votului pentru buget.
Liberalii pare că şi-au acceptat condiţia şi nici nu se mai luptă să păstreze aparenţa că ar mai fi o forţă pe scena politică.
Implicarea preşedintelui, atunci şi acum
Klaus Iohannis a fost părintele spiritual al PNL şi cel care a încuviinţat Coaliţia PSD-PNL. Klaus Iohannis se proteja pe sine şi încerca să obţină funcţii (cea de secretar general al NATO, apoi preşedintele Senatului), de aceea avea nevoie de cele două mari partide unite.
Pe final de mandat, „ciuma roşie” devenise parte din „Guvernul meu”, „Coaliţia mea”, din ce în ce mai lăudată.
„Faptul că azi ne găsim aici ca să formalizăm rotaţia premierilor arată un nou nivel de seriozitate la nivelul coaliţie”.
„Nu cred că în momentul de faţă există o alternativă viabilă la această coaliţie şi partidele au înţeles (…) Sunt convins că această coaliţie va merge mai departe”, spunea el.
Nicuşor Dan a avut ambele exemple pe care le-a putut studia în cazul lui Klaus Iohannis, Iohannis duşmanul PSD şi Iohannis aliatul PSD.
Preşedintele Nicuşor Dan mai are trei ani din acest mandat, şi speră să obţină şi un al doilea. S-a tot scris despre atitudinea blândă a preşedintelui cu PSD, despre apropierea vizibil mai mare de Sorin Grindeanu decât de Ilie Bolojan. Iar motivele nu mai sunt un secret pentru nimeni: Nicuşor Dan are nevoie să ţină PSD aproape, să-şi asigure o majoritate, să evite riscurile unei suspendări şi să nu ostilizeze electoratul PSD (tocmai fiindcă are modelul Iohannis).
Nicuşor Dan ştie de tensiunile dintre PSD şi Ilie Bolojan, dar este împărţit între a împăca PSD-ul şi a-l păstra pe Ilie Bolojan premier. Însă atât social-democraţii, ca întreg, cât şi Ilie Bolojan, sunt greu de stăvilit. Aşa că rămâne de văzut dacă matematicianul olimpic de la Cotroceni poate rezolva problema astfel încât să rezulte „stabilitate”.
