Discutăm de atâta vreme, fără să facem nimic, despre clădirile care ar putea să cadă la primul cutremur. Asa ca orice promisiune pe subiect este ignorată. Statisticile spun în mod constant câte cladiri sunt în pericol, dar nu se vorbeşte de vieţile care se vor pierde dacă acele clădiri vor pica. Bucureştiul conduce în acest top al clădirilor care sunt uitate precum bătrânii ieşiţi la pensie. Cum mai arată viitorul şi promisiunile într-un nou episod din campania FOCUS PE EI.
În Bucureşti este foarte simplu să dai peste clădiri care pot să dea peste tine. Case care se degradează, blocuri care stau să cadă sau sunt lăsate să cadă, clădiri neterminate, unele construite ilegal. Statisticile menţionează tot felul de cifre. 20.000, 31.000, 2.000 de clădiri care s-ar prăbuşi în cazul unui cutremur puternic.
O afirmaţie care vine după ani buni în care autorităţile nu au reuşit să facă evaluări complete. Proprietarii, acolo unde există, nu au colaborat, acuză oficialităţile. În final, fondurile obţinute prin PNRR pot ajuta la reabilitarea a numai 350 de clădiri din Capitală. Doar că şi această cifră este direct influenţată de cei care doresc să intre în programele autorităţilor.
Problema clădirilor în degradare nu este doar a municipalităţii. Este şi a proprietarilor. Cele două părţi ar trebui să colaboreze. Şi, când credeam că am ajuns la o soluţie şi am înţeles cum putem rezolva această situaţie, descoperim criteriile de eligibilitate.
Concluzia este simplă sau aşa pare. Doar că avem limite, legi, avize, o încrengătură care nu produce schimbarea. Municipalitatea pare că vrea şi poate să ajute, dar oamenii şi-au pierdut încrederea în autorităţi.
Aşadar un cerc vicios în care există bani, dar nu pot fi cheltuiţi, clădiri care sunt degradate şi strică aspectul oraşului, dar taxele nu îi fac pe proprietari să le îngrijească. Sunt clădiri care au nevoie urgent consolidare, dar autorităţile şi locatarii nu se înţeleg. Micul Paris a rămas doar cu amintirea acestei frumoase asemănări cu oraşul luminilor.
