Pentru mii de ucrainieni, centrele de refugiaţi din România au devenit a doua casă. Dorm în aceeaşi încăpere, împart baia
şi mancarea, dar sunt fericiţi că trăiesc. Pentru cei mai mulţi, ţara noastră trebuia să fie doar o haltă în drumul lor spre
Occident. Lipsa banilor face însă ca pribegia lor să se permanentizeze.
Tatiana locuieşte într-un centru de refugiaţi din Iaşi şi vrea să ajungă la copiii ei care stau în America. Îi e frică însă să
plece singură la drum.
După o săptămână în România, Ira este deja un veteran al acestui centru de refugiaţi. Vrea să rămână aproape de
graniţa ucraineană pentru a se întoarce acasă imediat ce se termină războiul.
Navid are 51 de ani. Soţia şi copiii au luat deja drumul Occidentului. Îi va urma şi el în curând.
Cu pericolul rus în ceafă, oamenii aşteaptă ca războiul care le-a furat vieţile şi casele să ajungă la final. Se vor întoarce în
Ucraina. Până atunci, România e singura casă pe care o mai au.
