Uniforma şcolară ar putea deveni din nou obligatorie în unităţile de învăţământ de stat din România. O iniţiativă legislativă depusă în această vară de mai mulţi senatori PSD este analizată în Parlament şi a primit, miercuri, 2 septembrie, un aviz favorabil din partea Comisiei pentru administraţie publică din Senat.
Proiectul porneşte de la ideea că diferenţele materiale dintre elevi sunt tot mai vizibile în mediul şcolar, inclusiv prin hainele pe care aceştia le poartă. Autorii susţin că „mediul şcolar preuniversitar din România se confruntă cu o accentuare a diferenţelor socio-economice dintre elevi, vizibile pregnant în vestimentaţia adoptată în unităţile de învăţământ.”
În opinia senatorilor, această realitate poate favoriza excluderea şi presiunile exercitate între copii: „Această situaţie alimentează fenomene de excludere socială, presiune psihologică şi bullying bazat pe statutul financiar al familiei, distrăgând atenţia elevilor de la procesul educaţional propriu-zis şi afectând climatul de disciplină şi decenţă.”
Iniţiatorii critică actuala legislaţie, care lasă stabilirea ţinutei la decizia fiecărei şcoli. Ei consideră că lipsesc reguli naţionale privind echitatea şi siguranţa, iar absenţa unei ţinute comune îngreunează inclusiv identificarea elevilor şi controlul accesului în unităţile de învăţământ.
Senatorii propun ca uniforma să fie obligatorie în şcolile de stat, însă modelul concret să fie stabilit de fiecare comunitate şcolară. Proiectul ar urma să împiedice situaţiile în care un singur furnizor controlează piaţa uniformelor şi ar permite acordarea unor forme de sprijin pentru achiziţionarea unui kit vestimentar de bază.
Autorii îşi susţin propunerea şi prin exemple europene, invocând Franţa şi Marea Britanie ca modele de standardizare vestimentară. Potrivit senatorilor, avantajele nu s-ar limita la reducerea diferenţelor sociale.
„Prin introducerea unei ţinute unice, se atenuează vizibilitatea diferenţelor de statut material dintre familiile elevilor. Dispar barierele artificiale şi criteriile de judecată bazate pe haine de firmă sau trenduri scumpe, generând un mediu bazat pe meritocraţie şi respect reciproc.
O ţinută unică permite personalului de pază şi cadrelor didactice să identifice vizual, instantaneu, elevii aparţinători ai acelei şcoli. Acest lucru reduce riscul pătrunderii persoanelor străine sau neautorizate în perimetrul şcolar, facilitând un management mult mai strict al siguranţei copiilor.Standardizarea vestimentară sporeşte mândria de a reprezenta o anumită comunitate şcolară şi creează un sentiment de unitate colectivă. În plus, simplificarea opţiunilor vestimentare zilnice reorientează focusul elevilor dinspre aspectul estetic exterior către activitatea de învăţare, disciplină şi dezvoltare personală.”
Iniţiativa nu a fost însă susţinută de Consiliul Economic şi Social. CES a emis aviz negativ şi consideră că problema diferenţelor dintre elevi este reală, dar uniforma reprezintă o soluţie „comodă”.
„Diferenţele sociale nu dispar când elevii poartă aceeaşi culoare la haină. Ele se mută în telefon, în încălţăminte, în ghiozdan, în vacanţele afişate online, în banii de buzunar, în felul în care un copil vorbeşte despre ce are acasă şi în felul în care ceilalţi îl privesc.
Tocmai de aceea, dacă vrem să rezolvăm o problemă atât de profundă în comunităţile şcolare, trebuie să pornim de la sursă. Mentalitatea, preconcepţiile sau stereotipurile cu care elevii vin de acasă pot alimenta comportamente de excludere şi pot transforma diferenţele materiale în motive de umilire”, a transmis CES, potrivit unui comunicat publicat pe site-ul Senatului.
Consiliul avertizează şi asupra lipsei unor reguli clare pentru elevii care nu au uniformă, dar şi asupra riscului ca ţinuta să limiteze exprimarea individualităţii. În opinia CES, resursele disponibile ar trebui direcţionate către burse, consiliere, masă sănătoasă, transport şi infrastructură:
„Dacă există resurse, ele trebuie îndreptate către burse, consiliere, extinderea programului «Masă sănătoasă», transport, infrastructură şi alte forme de sprijin real. Un copil care primeşte o masă are o şansă mai mare să rămână în şcoală.
Creşterea gradului de echitate, de egalitate şi de incluziune în şcolile din România nu se poate produce peste noapte. Aceasta necesită un efort colectiv, atât din partea autorităţilor, cât mai ales din partea părinţilor şi elevilor. Este necesară realizarea unor reforme autentice care să nu fie măsuri erijate în reformă”.
De asemenea, CES atrage atenţia că o uniformă nepotrivită pentru sezon, conformaţie sau nevoile elevilor ar putea afecta confortul, starea de bine şi chiar capacitatea de concentrare la ore. Proiectul urmează să parcurgă în continuare etapele legislative din Parlament.
