Diferenţele dintre statele europene în ceea ce priveşte timpul petrecut la muncă rămân semnificative, iar datele recente arată că, în unele ţări, un număr considerabil de angajaţi lucrează săptămânal mult peste media obişnuită. Deşi standardul european tinde spre aproximativ 40 de ore pe săptămână, există economii unde programul real depăşeşte frecvent acest prag.
Un studiu recent realizat pe baza datelor din 2025 indică faptul că Grecia se află pe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de angajaţi care lucrează 49 de ore sau mai mult pe săptămână. Aproximativ 12,4% dintre salariaţi depăşesc acest nivel, ceea ce plasează ţara în fruntea clasamentului. Grecia este urmată de Cipru, cu circa 10%, şi de Franţa, unde 9,7% dintre angajaţi au un program de lucru extins, potrivit unei analize Euronews.
În acest top se regăseşte şi Portugalia, care ocupă locul al patrulea. Aproximativ 9,1% dintre lucrători muncesc în mod constant aproape 50 de ore pe săptămână, un nivel considerabil peste media Uniunii Europene, estimată la 6,5%. Aceste cifre evidenţiază presiunea existentă în anumite economii, unde programul de lucru tinde să fie mai lung, fie din motive economice, fie din cauza structurii pieţei muncii.
La nivel general, majoritatea angajaţilor din Uniunea Europeană se încadrează totuşi în intervalul de 40–44 de ore lucrate săptămânal, aceasta fiind norma dominantă în cele mai multe state. Totuşi, diferenţele regionale sunt evidente: în Europa de Vest există o tendinţă mai accentuată spre programe reduse sau flexibile, în timp ce în sudul şi estul continentului se menţin zile mai lungi de muncă.
În ceea ce priveşte România, aceasta nu se află printre ţările cu cele mai ridicate procente de angajaţi care lucrează peste 49 de ore pe săptămână. Totuşi, piaţa muncii din România este caracterizată printr-o prevalenţă a normei întregi şi un nivel scăzut al muncii part-time, ceea ce indică o implicare ridicată în activitatea profesională. Cu alte cuvinte, chiar dacă românii nu domină clasamentul orelor extreme de muncă, ei rămân printre europenii care lucrează constant un program complet.
Specialiştii explică aceste diferenţe prin mai mulţi factori: nivelul salariilor, structura economiei şi cultura muncii. În statele unde veniturile sunt mai mici, angajaţii sunt adesea nevoiţi să lucreze mai mult pentru a-şi asigura un trai decent. În schimb, în economiile dezvoltate, productivitatea mai ridicată permite reducerea timpului de lucru fără pierderi majore de venit.
