Piaţa muncii din România continuă să se deterioreze, iar datele publicate joi de Institutul Naţional de Statistică confirmă o tendinţă care se vede de mai multe luni în economie: şomajul este în creştere. În mai 2026, rata şomajului a ajuns la 6,4%, în urcare cu 0,1 puncte procentuale faţă de aprilie. La prima vedere, avansul pare modest, însă contextul îl transformă într-un semnal de alarmă.
În aprilie, Fondul Monetar Internaţional estima pentru România o rată medie a şomajului de 6% pe întreg anul 2026. Pragul a fost deja depăşit încă din luna mai, cu mult înainte de finalul anului, pe fondul unei economii care încetineşte şi al unei recesiuni tehnice confirmate de INS după două trimestre consecutive de scădere a PIB-ului.
În cifre absolute, imaginea este la fel de apăsătoare. Numărul şomerilor a urcat la 522.100 în mai, cu aproximativ 10.000 peste nivelul din aprilie şi cu peste 15.000 mai mult decât în aceeaşi perioadă a anului trecut. Evoluţia nu este una conjuncturală, ci face parte dintr-o deteriorare aproape continuă. La începutul lui 2024, şomajul ajustat sezonier se situa între 5,2% şi 5,4%, pentru ca în 2025 să treacă de 6%, iar în primele luni din 2026 să oscileze între 6,3% şi 6,5%, cel mai ridicat nivel din ultimii ani.
Banca Naţională vorbeşte despre o „ajustare” a pieţei muncii, alimentată în special de factori ciclici. În realitate, datele din economie arată un tablou mai complicat: numărul salariaţilor a scăzut anual cu 1,2% în aprilie, iar industria a avut o contribuţie majoră la această contracţie. Tocmai sectorul care ar trebui să tragă economia înainte prin investiţii şi fonduri europene devine o sursă de restructurări. În acelaşi timp, sondajele europene indică planuri de reducere a personalului în aproape toate sectoarele, cu excepţia comerţului.
Presiunea nu vine doar din pierderea locurilor de muncă, ci şi din scăderea puterii de cumpărare. Ritmul anual de creştere a salariului brut pe economie a coborât la 3,5% în aprilie, mult sub inflaţia de aproape 11%, ceea ce înseamnă a doua lună consecutivă de salarii reale negative. În sectorul privat, avansul salariilor a încetinit la 5%, iar în sectorul bugetar salariile continuă să scadă în termeni nominali.
Cea mai gravă problemă rămâne însă situaţia tinerilor. Aproape 28,8% dintre persoanele cu vârste între 15 şi 24 de ani erau şomere în primul trimestru din 2026, adică aproape unul din trei tineri. Comparativ, la categoria 25-74 de ani, rata şomajului este de doar 4,9%. România rămâne şi ţara cu una dintre cele mai mari ponderi de tineri NEET din Uniunea Europeană – persoane care nu lucrează, nu studiază şi nu urmează nicio formă de pregătire. În spatele acestui fenomen stau ani de subfinanţare a educaţiei, lipsa unor politici active de integrare şi absenţa unor instrumente publice eficiente de urmărire şi sprijin pentru tinerii vulnerabili.
Datele din luna mai arată, astfel, mai mult decât o simplă creştere statistică a şomajului. Ele descriu o piaţă a muncii aflată sub presiune, într-o economie care încetineşte şi care riscă să lase în urmă exact categoriile cele mai fragile: tinerii şi angajaţii din sectoarele expuse restructurărilor.
