E mai puţin de un an de când o crimă înfiorătoare a zguduit un mic oraşel de provincie din Transilvania. S-a vorbit atunci, la Mediaş, despre crimă rasială: un tânăr german a ucis o bătrână despre care credea că e romă. O investigaţie Libertatea şi Der Spiegel pornită de la acest caz ciudat a dezvăluit, însă, o realitate cutremurătoare: poveştile tinerilor cu probleme din vestul Europei, relocaţi în România, pentru care nimeni nu-şi asumă responsabilitatea.
De 20 de ani, copii din Occident sunt plasaţi în familii din România, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie. Numai între 2013 şi 2022, au fost peste 150 de cereri, cele mai multe din Germania.
Luca este doar unul dintre cazuri. El locuia la o familie din judeţul Sibiu, din 2016. Încă din anii ‘80, Germania îşi trimite o parte dintre copiii şi adolescenţii dificili, dependenţi de droguri, cu probleme psihice sau de comportament, în plasament în afara ţării. Măsura e prezentată ca un fel de „ultimă şansă” pentru ei. În cazul lui Luca, ultima şansă a însemnat drumul spre crimă.
La proces, familia în care a fost trimis Luca în plasament a fost în sală. Nu si mama lui naturală sau vreun reprezentant al statului german. Iar părţile vătămate, doi băieţi şi un nepot ai femeii ucise, au cerut daune de 2,5 milioane de euro. Instanţa va decide care e suma finală şi cine o plăteşte: familia unde Luca a fost dat în îngrijire, mama naturală sau statul german.
Germania apelează la plasamentul international din anii ’80. Statul s-a gândit că o schimbare radicală a mediului poate avea efecte pozitive. De mai mulţi ani, spune ziarul Libertatea, asociaţii şi firme germane, intermediare între statul german şi familiile-gazdă, fac reclamă României ca soluţie pentru copiii dificili ai Germaniei.
Numai pentru un caz – Luca, de exemplu, statul german a plătit peste 400 de euro pe zi către firma care a intermediat plasarea. În total, aproape 900.000 de euro pentru şase ani. Din aceşti bani sunt plătite persoanele care se ocupau copii, taxele şi impozitele. În iulie anul trecut, Luca a împlinit 18 ani, iar plăţile au încetat.
Procesul lui Luca este încă pe rol, dar nicio autoritate, nici din Germania, nici din România, nu vrea să-şi asume răspunderea pentru parcursul radicalizat al tănărului şi problemele sale psihice prea puţin tratate.
