O echipă internaţională de cercetători a dezvoltat compuşi experimentali care determină celulele să ardă mai multe calorii prin reglarea fină a modului în care mitocondriile produc energie. Spre deosebire de substanţele similare utilizate în trecut, noua abordare controlează mai precis efectul asupra celulelor, reducând riscurile toxice şi deschizând perspective pentru tratamente mai sigure împotriva obezităţii.
Obezitatea afectează milioane de oameni la nivel global şi creşte riscul unor boli grave, precum diabetul sau cancerul. În prezent, multe tratamente pentru slăbit implică injecţii şi pot avea efecte secundare neplăcute, motiv pentru care o metodă sigură de creştere a consumului de energie ar putea avea un impact major asupra sănătăţii publice.
Studiul a fost coordonat de profesorul asociat Tristan Rawling de la University of Technology Sydney şi publicat în revista Chemical Science. Cercetarea a fost realizată în colaborare cu oameni de ştiinţă de la Memorial University of Newfoundland, din Canada.
Echipa s-a concentrat pe aşa-numiţii „decuplori mitocondriali”, molecule care fac ca celulele să folosească mai puţin eficient combustibilul, eliberând o parte din energie sub formă de căldură. „Mitocondriile sunt adesea numite centralele energetice ale celulei. Ele transformă alimentele pe care le consumaţi în energie chimică, numită ATP sau adenozin-trifosfat. Decuplorii mitocondriali perturbă acest proces, determinând celulele să consume mai multe grăsimi pentru a-şi satisface nevoile energetice”, a explicat prof. Rawling.
Astfel de substanţe sunt cunoscute de aproape un secol, însă primele versiuni erau extrem de periculoase. „În timpul Primului Război Mondial, muncitorii din fabricile de muniţii din Franţa slăbeau, aveau temperaturi corporale ridicate, iar unii mureau”, a amintit cercetătorul, explicând că efectele erau cauzate de o substanţă chimică numită 2,4-dinitrofenol (DNP). Deşi eficient pentru slăbit, DNP a fost interzis deoarece doza terapeutică era foarte apropiată de cea letală.
În noul studiu, cercetătorii au creat versiuni mult mai sigure, numite „decuplori mitocondriali blânzi”. Prin ajustarea atentă a structurii chimice, aceştia au reuşit să controleze cât de mult este crescut consumul energetic al celulelor. Unele molecule au stimulat arderea energiei fără a afecta producerea de ATP sau a deteriora celulele, în timp ce altele s-au dovedit prea agresive.
Comparând aceste efecte, echipa a identificat mecanismele care fac diferenţa dintre compuşii siguri şi cei toxici. Decuplorii blânzi încetinesc procesul până la un nivel pe care celulele îl pot tolera, reducând riscul supraîncălzirii şi al efectelor adverse.
În plus, aceşti compuşi par să reducă stresul oxidativ din interiorul celulelor, ceea ce ar putea contribui la un metabolism mai sănătos şi, potenţial, la protecţie împotriva unor afecţiuni asociate îmbătrânirii şi bolilor neurodegenerative.
Deşi cercetarea se află încă într-o etapă timpurie, autorii spun că rezultatele oferă o bază solidă pentru dezvoltarea unei noi generaţii de medicamente care să stimuleze arderea caloriilor în mod controlat şi sigur, evitând riscurile majore ale abordărilor din trecut.
