Munca la Bruxelles poate deveni un coşmar, în ciuda vizibilităţii, salariului ridicat şi a altor avantaje. POLITICO prezintă cele mai dificile cinci posturi de conducere de la Bruxelles, scrie News.ro.
MARK RUTTE, SECRETARUL GENERAL AL NATO
Poate că i s-a dat porecla „Teflon” de către oficialii din Olanda şi din NATO - pentru că nimic nu se lipeşte de el - dar, cu Donald Trump la Casa Albă, slujba lui Rutte este cu siguranţă cea mai dificilă din Bruxelles.
Rolul său actual pare să fie mai puţin legat de conducerea alianţei militare şi mai mult de încercarea de a împiedica un singur om - Trump - să distrugă totul. Iar fostul prim-ministru olandez are un oarecare succes în rolul său de „whisperer” al lui Trump (persoană care ştie cum să-i vorbească pentru a obţine un rezultat). La scurt timp după ce a folosit discursul său de la Davos de săptămâna trecută pentru a-şi reafirma dorinţa de a obţine Groenlanda, preşedintele SUA s-a întâlnit cu Rutte şi a anunţat în mod surprinzător că au „convenit asupra cadrului unui viitor acord”.
Totuşi, acest lucru îl pune pe Rutte într-o situaţie delicată. În martie anul trecut, când Rutte şi Trump s-au întâlnit în Biroul Oval, preşedintele SUA a declarat că doreşte să anexeze Groenlanda, la care olandezul a putut răspunde doar „Nu vreau să implic NATO” în această chestiune, ceea ce i-a supărat pe danezi.
Nicio prevedere din tratatul de fondare al alianţei din 1949 nu prevede scenariul ca un aliat NATO să atace un alt aliat, iar prim-ministrul danez Mette Frederiksen şi alţii au avertizat că o invazie ar însemna sfârşitul alianţei. Rutte a declarat la începutul acestei luni că NATO „nu se află deloc” în criză.
Rutte a stârnit şi el uimire când l-a numit pe Trump „tati” - un comentariu pe care a încercat să-l retragă.
„Înţeleg perfect cât de dificilă este sarcina lui (de a menţine unitatea NATO), dar este foarte dureros să-l privesc”, a declarat un diplomat senior al UE, care a dorit să rămână anonim.
„A merge pe o sârmă cu vântul în faţă este mai uşor decât meseria secretarului general al NATO, Mark Rutte”, crede Nicolás Pascual de la Parte, fost ambasador al Spaniei la NATO şi actualmente membru al Comisiei pentru securitate şi apărare a Parlamentului European din partea Partidului Popular European. „Menţinerea unităţii alianţei atlantice în circumstanţele actuale necesită o abilitate politică fără precedent pentru a tempera politica riscantă a lui Trump”, a subliniat el.
PAULA PINHO, PURTĂTOR DE CUVÂNT AL COMISIEI EUROPENE
În era preşedintei Comisiei Europene Ursula von der Leyen, funcţia de purtător de cuvânt principal a devenit una foarte dificilă. Oficialii spun că preşedinta Comisiei lucrează într-un buncăr (metaforic), avându-l la dispoziţie doar pe şeful cabinetului său, Björn Seibert, în timp ce toţi ceilalţi sunt lăsaţi în întuneric sau informaţi doar strict în funcţie de necesităţi - foarte diferit de stilul mai colegial al predecesorului său, Jean-Claude Juncker.
Acest lucru face ca funcţia oficialului portughez Paula Pinho, numită purtător de cuvânt principal al Comisiei în noiembrie 2024 şi avocat de profesie, să fie una dintre cele mai dificile din Bruxelles, deoarece trebuie să răspundă la întrebările jurnaliştilor în faţa camerelor de filmat în fiecare zi lucrătoare. Dar de multe ori Pinho – vorbitoare de limbă germană, apropiată de Michael Hager, considerat un aliat al lui Seibert şi şef de cabinet al lui Valdis Dombrovskis – nu poate răspunde fie pentru că nu are voie, fie pentru că nu i s-a dat răspunsul, spun oficialii şi diplomaţii.
Acest lucru a făcut Comisia mai închisă ca niciodată. În ianuarie anul trecut, când Ursula von der Leyen a fost internată în spital cu pneumonie, agenţia de ştiri germană dpa a fost cea care a dat vestea. Luna următoare, chiar şi Vaticanul, renumit pentru lipsa sa de transparenţă, nu a ascuns faptul că Papa Francisc fusese internat în spital.
Când predecesorul lui Pinho, Eric Mamer, a plecat, oficialii glumeau despre câte sticle de şampanie a deschis pentru a sărbători faptul că era în sfârşit liber. Cel puţin sacrificiul lui Mamer a fost răsplătit: când a plecat, a obţinut funcţia de director general în departamentul de mediu.
„Sunt onorată să ocup una dintre funcţiile unice din Bruxelles. Cu siguranţă nu din punct de vedere al confortului sau al uşurinţei sarcinilor, ci al responsabilităţii şi al sobrietăţii”, a declarat pentru POLITICO Paula Pinho. Ea a spus că o parte din meseria sa „este să facă diferenţa între ceea ce publicul trebuie să ştie şi ceea ce unele instituţii mass-media ar dori să ştie”.
KAJA KALLAS, ŞEFA POLITICII EXTERNE A UE
Serviciul European de Acţiune Externă, organismul diplomatic al blocului european, a fost creat în 2010, iar meseria diplomatului de vârf care îl conduce a fost întotdeauna una dificilă, deoarece ţările membre, în special cele mari, doresc să păstreze politica externă în propriile mâini.
Relaţiile dintre von der Leyen şi fostul titular al funcţiei, Josep Borrell, erau foarte proaste, potrivit oficialilor. Dar situaţia este şi mai gravă în cazul lui Kallas, potrivit POLITICO.
Zona mediteraneană i-a fost luată lui Kallas, deoarece Comisia a creat anul trecut Direcţia Generală pentru Orientul Mijlociu, Africa de Nord şi Golful Persic (DG MENA). În acelaşi timp, Comisia a lucrat activ la planuri de reducere a dimensiunii SEAE.
În încercarea de a riposta, Kallas a încercat să numească un secretar general adjunct puternic în persoana lui Martin Selmayr, fostul şef de cabinet al lui Juncker, dar această mişcare a fost blocată de biroul lui von der Leyen.
Kallas „se plânge în privat că ea (von der Leyen) este o dictatoare, dar nu poate face nimic în această privinţă”, a declarat un înalt funcţionar.
Kallas provine, de asemenea, din mica Estonie, iar partidul său, liberalii, este mic, ceea ce îi face poziţia şi mai slabă decât cea a lui Borrell (un socialist din Spania).
Biroul lui Kallas nu a răspuns la solicitarea de comentarii.
BALINT ODOR, AMBASADORUL UNGARIEI
Prim-ministrului Ungariei, Viktor Orbán, îi place să joace rolul personajului negativ cu poziţiile sale pro-Rusia şi pro-Trump, ceea ce îngreunează sarcina ambasadorului ţării sale la UE. Actualul ambasador, Bálint Ódor, este considerat apropiat de partidul Fidesz al lui Orbán, spre deosebire de predecesorul său, Tibor Stelbaczky, care lucrează acum pentru organismul diplomatic al UE.
Când ambasadorii maghiari încearcă să atenueze unele dintre poziţiile dure ale guvernului, acest lucru creează suspiciuni la Budapesta cu privire la loialitatea lor, a declarat un diplomat maghiar. Un oficial l-a descris pe ambasadorul Ungariei ca fiind „elefantul din cameră”, din cauza legăturilor strânse ale ţării cu Kremlinul.
În timpul preşedinţiei ungare a Consiliului UE de anul trecut, unii diplomaţi şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la partajarea anumitor informaţii cu maghiarii, din cauza apropierii lui Orbán de Rusia (ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, are întâlniri regulate cu omologul său rus, Serghei Lavrov, care se află sub sancţiunile UE).
Ódor a declarat pentru POLITICO: „Este o onoare să-mi servesc ţara şi să reprezint interesele Ungariei”.
MAROS SEFCOVIC, COMISARUL PENTRU COMERŢ
Când un dosar este greu de rezolvat, se apelează la comisarul slovac, educat la Moscova şi poreclit „Domnul Fix It” (Domnul Repară).
Fostul membru al Partidului Comunist Slovac este comisar din octombrie 2009, ceea ce îl face cel mai longeviv comisar actual, având în vedere că a lucrat sub José Manuel Barroso, Juncker şi von der Leyen.
Šefčovič a fost chemat să se ocupe de răspunsul UE la provocări extraordinare (şi complicate) precum Brexit şi Pactul verde european, iar acum, în era tarifelor lui Trump, este responsabil de comerţ. Totuşi, el face mai mult decât atât. De exemplu, când von der Leyen nu a vrut să se prezinte la Parlamentul European din Strasbourg pentru o dezbatere referitoare la demiterea ei (şi, prin urmare, a lui) din funcţie, l-a trimis în locul ei pe Šefčovič.
Biroul lui Šefčovič nu a răspuns la solicitarea de comentarii din partea POLITICO.
