Preţul apei potabile şi al serviciilor de canalizare diferă semnificativ de la un judeţ la altul în România, iar în unele zone locuitorii ajung să plătească aproape dublu comparativ cu alte regiuni pentru aceleaşi servicii. Cele mai recente date publicate de Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice (ANRSC), valabile la 1 mai 2026, arată diferenţe importante între operatorii regionali care administrează reţelele de apă şi canalizare.
Potrivit statisticilor oficiale, judeţele Vaslui şi Iaşi au cele mai mari tarife cumulate pentru apă potabilă şi canalizare-epurare din ţară. În aceste zone, costurile depăşesc pragul de 21 de lei pentru fiecare metru cub consumat, fără TVA.
Operatorul Aquavas practică în judeţul Vaslui cel mai ridicat tarif din România, cu un total de 21,49 lei/mc fără TVA. Din această sumă, 12,32 lei reprezintă costul apei potabile, iar 9,17 lei sunt aferenţi serviciilor de canalizare şi epurare. Foarte aproape se află şi ApaVital, operatorul regional din Iaşi, unde tariful cumulat ajunge la 21,17 lei/mc.
Lista judeţelor cu cele mai ridicate costuri continuă cu Neamţ, unde consumatorii plătesc 20,72 lei/mc, urmat de Mediaş – 20,31 lei/mc, Târgovişte – 20,24 lei/mc şi Turda – 20,03 lei/mc.
La polul opus se află judeţele şi localităţile unde tarifele sunt considerabil mai reduse. Printre cele mai mici costuri pentru apă şi canalizare se regăsesc cele practicate de Aquatorontal, cu un tarif total de 11,36 lei/mc, şi Harviz, unde preţul ajunge la 11,43 lei/mc. În Sibiu, consumatorii achită 12,10 lei/mc, în timp ce în Bihor tariful este de 12,21 lei/mc, fără TVA.
Cele mai mici preţuri la nivel naţional sunt însă înregistrate în Prahova, Bucureşti şi Ilfov. Apa Nova Ploieşti aplică un tarif de doar 10,02 lei/mc, în timp ce Apa Nova Bucureşti percepe 10,43 lei/mc. De asemenea, Veolia România are un tarif de 10,48 lei/mc fără TVA.
Specialiştii explică aceste diferenţe mari de cost prin mai mulţi factori care influenţează direct cheltuielile operatorilor regionali. Printre cele mai importante se numără costurile de captare şi tratare a apei, investiţiile necesare pentru modernizarea infrastructurii, starea şi lungimea reţelelor de distribuţie, dar şi consumul ridicat de energie necesar funcţionării staţiilor de pompare şi epurare.
Un rol important îl are şi capacitatea operatorilor de a atrage fonduri europene pentru modernizarea sistemelor de apă şi canalizare. În zonele unde investiţiile europene au fost consistente, impactul asupra tarifelor poate fi mai redus pe termen lung.
Datele ANRSC arată că tarifele pentru apă şi canalizare au crescut cu peste 15% faţă de anul precedent. Operatorii justifică majorările prin creşterea costurilor operaţionale, scumpirea energiei şi necesitatea continuării investiţiilor în infrastructură.
