Începând cu alegerile prezidenţiale din 2000 din Statele Unite ale Americii, termenii „stat roşu” şi „stat albastru” s-au referit la statele americane ai căror alegători votează predominant pentru un partid - Partidul Republican în statele roşii şi Partidul Democrat în statele albastre - în alegerile prezidenţiale şi în alte alegeri la nivel de stat. În schimb, statele în care votul fluctuează între candidaţii democraţi şi republicani sunt cunoscute sub denumirea de „swing states” sau „purple states”.
Vicepreşedintele Kamala Harris şi fostul preşedinte Donald Trump se luptă pentru şapte state importante: Michigan, Pennsylvania şi Wisconsin, cele trei state din regiunea Marilor Lacuri care alcătuiesc aşa-numitul „Zid albastru” pe care Trump l-a spart în 2016, dar pe care preşedintele Joe Biden l-a câştigat în 2020, şi Arizona, Georgia, Nevada şi Carolina de Nord, cele patru zone de luptă din aşa-numita „Centură a Soarelului” (Sun Belt).
Dacă Harris va câştiga, va intra în istorie, devenind prima femeie, prima americancă de origine asiatică şi prima femeie de culoare care va ajunge în funcţia supremă de la Casa Albă.
O victorie a lui Trump ar fi, de asemenea, istorică: el s-ar alătura lui Grover Cleveland ca singurii preşedinţi care nu au avut mandate consecutive. Ar face acest lucru după ce a devenit singurul preşedinte pus sub acuzare de două ori şi singurul fost preşedinte condamnat vreodată pentru infracţiuni grave.
Americanii au devenit din ce în ce mai obişnuiţi cu curse prezidenţiale incredibil de strânse. În 2000, 2016 şi 2020, rezultatele au fost decise de câteva zeci de mii de voturi. Este de aşteptat ca şi această cursă, dacă sondajele sunt corecte, să se înscrie în acest tipar. Aceasta înseamnă, în termenii cei mai simpli, că există şapte state care trebuie urmărite marţi seara - şi posibil şi după aceea.
Arizona şi Georgia au optat pentru Biden în 2020, după ce au fost profund republicane timp de o generaţie.
Democraţii au câştigat, de asemenea, Nevada în urmă cu patru ani, deşi marjele lor acolo au fost în scădere.
Biden a câştigat „zidul albastru” al statelor Pennsylvania, Michigan şi Wisconsin în 2020. Trump a făcut acelaşi lucru în 2016.
Singurul stat rămas pe care Trump l-a câştigat în ultimele alegeri a fost Carolina de Nord. Este de aşteptat să fie o cursă strânsă şi acolo.
Pentru Harris, harta este în multe privinţe mai simplă. Dacă ar repeta performanţa „zidul albastru” al lui Biden, ar fi aproape sigur destinată Biroului Oval. Acest lucru ia în considerare şi aşteptarea ca ea să câştige un vot electoral în Nebraska şi să piardă altul în Maine, două state care acordă voturi electorale câştigătorului atât la nivel de stat, cât şi la nivel de circumscripţie electorală.
Dacă „zidul albastru” cedează şi Pennsylvania se îndreaptă către Trump, calea ei devine mai complicată. Acest stat are 19 voturi reprezentative în Colegiul Electoral federal. Harris ar trebui să recupereze acest număr câştigând fie Georgia, fie Carolina de Nord, care au amândouă 16 voturi. Dacă nu poate decât să şi le împartă, Nevada şi Arizona ar putea deveni decisive.
La fel ca cea a lui Harris, harta lui Trump se bazează foarte mult pe Pennsylvania. Dacă va câştiga acolo şi se va menţine în Carolina de Nord, fostul preşedinte ar avea nevoie doar ca Georgia să se întoarcă spre el pentru a ajunge la magicul număr de 270 de voturi în Colegiul Electoral. O victorie fără Pennsylvania pentru Trump ar înseamna să spargă „zidul albastru” în altă parte. În acest scenariu, Trump ar trebui probabil să câştige Michigan sau Wisconsin şi să completeze cu o performanţă semnificativă în zona „Sun Belt”, din Georgia pe Coasta de Est până în Arizona şi Nevada în vest.
