Între real şi paranormal

Între real şi paranormal

Poveştile cu fantome au captivat întotdeauna şi sunt la fel de vechi ca civilizaţia însăşi. Chiar şi acum, în 2023, legendele urbane există. În România sunt zeci de locuri despre care oamenii spun că sunt bântuite. Cele mai multe au istorii fascinante. Mănăstirea Chiajna, Pădurea Hoia Baciu sau Casa Sângelui Negru sunt doar câteva dintre locurile unde realitatea şi imaginaţia s-au îmbinat şi au creat… legenda. Vă avertizez, urmează informaţii cu impact emoţional.

La doar câţiva kilometri de agitaţia din Bucureşti, în mijlocul câmpului, ruinele unui vechi lăcaş de cult răsar parcă de nicăieri. Şi îţi lasă impresia că ai putea fi în alt veac. Dincolo de stilul arhitectonic, altceva a făcut mănăstirea Chiajna Giuleşti faimoasă.

Poveşti cu fantome şi fenomene paranormale s-au răspândit de-a lungul anilor. Documentele consemnează că într-adevăr mănăstirea, terminată în 1790, a fost afectată de ciumă. Câţiva ani mai târziu, turcii au tras cu tunurile în construcţie, pe care ar fi confundat-o cu o cetate fortificată.

Clopotul care se aude cum bate provine însă de la bisericuţa din apropiere. Acest lucru nu a oprit zvonurile.

La o simplă căutare pe You Tube găseşti zeci de clipuri încarcate de tineri care au mers să verifice dacă blestemul există.

În 20012, lângă vechea mănăstire a fost ridicată biserica din lemn şi viaţa monahală a renăscut. Iar ruinele au fost împrejmuite cu un gard.

De la marginea Capitalei, ajungem în centru, pe Strada Mântuleasa. Aici, o clădire părăsită a căpătat un nume macabru.

Legenda a pornit probabil de la amplasarea imobilului: chiar lângă locul unde a fost şcoala în care a învăţat Eliade.

De altfel, fantasticul ocupă un loc central în proza lui Eliade. Strada Mântuleasa a fost cadrul nuvelei cu acelaşi nume.

De Casa Sângelui Negru se leagă şi alte poveşti. Se spune că pete întunecate, care semănau cu cele de sânge, apăreau noaptea pe faţada clădirii. Tot aici şi-ar fi găsit sfârşitul, ucisă, la sfârşitul anilor 1800, o prostituată căreia i se spunea Bocănitoarea.

Credinţele în supranatural sunt la fel de vechi ca specia noastră, spun antropologii.

Toate legendele urbane se leagă de întâmplări reale, în jurul cărora oamenii au construit poveşti.

Poveştile de groază sunt spuse pentru intensitatea emoţională pe care o produc. Dincolo de orice raţiune, noi, oamenii, tânjim după mai mult. Şi ne proiectăm în paranormal fricile existenţiale cu care ne confruntăm.

Distribuie:envelope-fillEmail
viewscnt