Jucătorul Novak (Nole) Djokovic, situat în prezent pe primul loc în clasamentul Asociaţiei jucătorilor profesionişti din tenis (ATP), s-a născut la 22 mai 1987, la Belgrad, Serbia.
Potrivit site-ului propriu, http://novakdjokovic.com, Novak a luat o rachetă de tenis în mână pentru prima dată când avea patru ani. Era într-o vară, iar unul dintre cei mai buni antrenori de tenis, Jelena Gencic, administra o tabără de antrenament. În fiecare zi, Novak a venit şi a urmărit antrenamentele. Într-o zi, Jelena l-a invitat pe Novak în tabără, el a acceptat şi a început să joace tenis.
Deşi îi place schiul şi fotbalul, tenisul l-a atras mai mult pe Novak, ca şi pe idolul său, Pete Sampras, de al cărui joc este complet absorbit.
Tatăl său, Srdjan, unchiul şi mătuşa sa au fost sportivi, schiori profesionişti. Tatăl a fost şi un foarte bun jucător de fotbal şi a dorit ca Novak să devină schior sau fotbalist, dar Novak a excelat în tenis. Fraţii săi, Marko şi Djordje, joacă, de asemenea, tenis.
La vârsta de 13 ani, Novak a plecat la München, pentru a se antrena la academia condusă de renumitul Nikola Pilic. În următorii patru ani, a călătorit în permanenţă din Serbia la Academia de Tenis a lui Pilic pentru a se antrena.
În 2001, a încheiat anul ca triplu campion european în probele de simplu, dublu şi în competiţia pe echipe, câştigând, de asemenea, argintul la Campionatul Mondial de Juniori.
În 2002, a devenit campion european la o categorie sub 16 ani şi a câştigat cinci turnee ITF, devenind al 40-lea cel mai bun jucător de juniori din lume. Un an mai târziu, a devenit cel mai bun jucător european sub 16 ani şi a câştigat primele puncte ATP, fiind primul la turneul Futures, găzduit de clubul de tenis "Red Star".
În 2004, a jucat pentru prima dată pentru echipa naţională în Cupa Davis, împotriva Letoniei, la acea vreme fiind pe locul 606 în lume şi a câştigat un punct pentru Serbia şi Muntenegru, împotriva lui Janis Skroderis. A câştigat primul său turneu ATP Challenger, la Budapesta, şi a triumfat în turneul futsal F5 al Serbiei şi la un alt turneu ATP Challenger, la Aachen, în Germania. A terminat anul pe locul 184 în clasamentul ATP.
Anul următor s-a calificat pentru prima dată la un turneu de Grand Slam, în Australia. Mai târziu, în acel an, a câştigat un turneu ATP la San Remo, după care a trecut de primul tur la Roland Garros. La Wimbledon şi la US Open a ajuns în al treilea tur. A intrat în top 100 pentru prima dată, ajungând pe locul 78 mondial.
În 2006, a câştigat primul său turneu ATP în oraşul olandez Amersfoort, după care familia sa a cumpărat licenţa ATP pentru organizarea unui turneu open în Serbia, la Belgrad. Obţinerea unui alt titlu, la Metz, în Franţa, i-a permis să devină cel mai tânăr jucător din Top 20. A jucat, de asemenea, primul său sfert de finală de Grand Slam, în acel an, la Roland Garros. A terminat sezonul pe locul 16 în lume.
Sezonul 2007 l-a început cu un titlu la Adelaide şi cu o prezenţă în optimile turneului Australian Open. A mai jucat în semifinale la Rotterdam, finale la US Open şi Indian Wells, care l-au adus în top 10. La Miami a stopat dominaţia celor doi rivali Roger Federer şi Rafael Nadal. A câştigat turneul de la Estoril, Portugalia, a jucat semifinalele la Roland Garros şi la Wimbledon şi a început turneul american, câştigând Masterul la Montreal, şi învingându-i pe primii trei jucători: Roger Federer, Rafael Nadal şi Andy Roddick. A ajuns pe locul 3 în lume, pe care l-a deţinut timp de 91 de săptămâni consecutive - un record în tenis. La US Open, a pierdut finala de Grand Slam în faţa lui Roger Federer.
După US Open, a ajutat Serbia să se califice pentru prima dată în Grupa Mondială a Cupei Davis, în dauna echipei Australiei (4-1).
În 2008, a obţinut primul său titlu de Grand Slam - Australian Open, învingând pe Jo-Wilfried Tsonga în finală. A câştigat încă trei trofee mari, la Indian Wells, Roma şi Shanghai. A luat şi medalia de bronz pentru ţara sa la Jocurile Olimpice de la Beijing.
2009 reprezintă anul marilor realizări: zece finale ATP şi cinci titluri, la Dubai, Beijing, Basel, Paris şi Belgrad.
În 2010, a urcat pe locul 2 în clasamentul ATP, şi-a apărat titlul în Dubai, a câştigat turneul de la Beijing şi a ajuns în semifinale la Wimbledon şi în finală la US Open.
Momentul cel mai memorabil al sezonului şi punctul de cotitură al carierei lui Novak a fost efortul de grup al echipei naţionale de a câştiga Cupa Davis, pentru Serbia, pentru prima dată în istorie. Novak Djokovic, Viktor Troicki, Janko Tipsarevic şi Nenad Zimonjic, împreună cu căpitanul echipei, Bogdan Obradovic, au învins în acel an SUA, Croaţia, Cehia şi Franţa.
În 2011, Novak Djokovic a avut o serie impresionantă de succese: 43 de meciuri câştigate la rând. A obţinut titlul la Australian Open, la Wimbledon, şi a devenit cel mai important jucător de tenis din lume. După Londra, a câştigat la Montreal, apoi US Open - al patrulea trofeu Grand Slam. A fost numit "Sportivul Anului" în Europa de către agenţia poloneză de ştiri PAP.
Site-ul novakdjokovic.com mai notează că în 2012, după cele trei titluri de Grand Slam obţinute, a primit Premiul Laureus pentru sportivul anului 2011, cel mai prestigios premiu pentru sport, votat de Academie, format din cele mai mari legende sportive din toate timpurile. A câştigat din nou Australian Open, în finala împotriva lui Rafael Nadal, care a durat circa şase ore. A fost cel mai lung meci dintr-o finală din istoria Grand Slam (5 ore şi 53 minute).
Tot în 2012, Republica Serbia i-a acordat "Medalia Karadjordjeva", pentru merite deosebite şi succes în reprezentarea ţării. În aprilie 2012, a fost numit unul dintre cei mai influenţi 100 de oameni din lume ai TIME Magazine. A jucat pentru prima dată în carieră o finală la Roland Garros. În acelaşi an, a câştigat premiul ESPY "Best Male Tennis Player" pentru realizări în anul calendaristic trecut.
La Jocurile Olimpice de la Londra, Novak a fost un purtător de drapel pentru Serbia. A pierdut meciul pentru medalia de bronz în faţa lui Juan Martin Del Potro, terminând pe locul 4 la JO (2012).
A făcut istorie pe 27 ianuarie 2013, devenind primul jucător de tenis din Era Open care a câştigat trei titluri consecutive Australian Open. A obţinut, astfel, al 35-lea trofeu din carieră şi al şaselea titlu de Grand Slam.
În 2014, în a doua finală jucată la Roland Garros, a pierdut în faţa lui Rafael Nadal. Pe 6 iulie, Novak a câştigat din nou la Wimbledon, învingându-l din nou pe Roger Federer. A revenit pe primul loc mondial ATP pe 7 iulie.
Un an mai târziu, în 2015, a câştigat din nou la Australian Open, când l-a bătut pe Andy Murray în finală, ajungând la al optulea trofeu de Grand Slam şi devenind primul tenisman din Era Open cu cinci titluri în Australia.
Pe 12 iulie, a luat un nou titlu la Wimbledon învingându-l în finală pe Roger Federer. Pe elveţian l-a învins şi în finala turneului Barclays ATP World Tour Finals, devenind primul tenisman din istorie care a câştigat patru titluri consecutive într-un sezon şi 11 turnee în timpul anului.
În 2016, a câştigat al şaselea Australian Open într-o finală împotriva lui Andy Murray, ajungând la 11 titluri de Grand Slam.
Pe 5 iunie, Novak a câştigat primul său titlu la Roland Garros, bătându-l în finală pe Andy Murray, devenind al treilea tenisman cu toate cele patru turnee de Grand Slam, alăturându-se lui Don Budge (1938) şi Rod Laver (1962 şi 1969). Cu toate acestea, a terminat anul pe locul al doilea pentru a doua oară în carieră.
Sursa> Agerpres
