O uriaşă victorie pentru tradiţiile noastre: ia românească a fost inclusă în patrimoniul Unesco! Astfel, cămaşa cu altiţă este recunoscută ca un element important al identităţii româneşti. Comitetul Interguvernamental al Unesco este cel care a decis înscrierea pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural. De-a lungul timpului, ia a fost şi un simbol al datinilor românilor, dar şi un liant între generaţii.
În Vrancea, la Reghiu, războiul de ţesut a fost cel mai important în casa Constantinei Trifan. De când se ştie, şi-a dorit să salveze şi să ţeasă cât mai multe costume populare. Ajunsă la 73 de ani, păstrează cămăşi vechi şi de 150 de ani, unele cusute chiar de bunica ei. De la ea a şi învăţat meşteşugul.
Tot ce a lucrat de-a lungul timpului a păstrat cu grijă în lada de zestre. O adevărată comoară cu zeci de cămăşi lucrate cu migală. Constantina îşi aminteşte că la nunta ei că a purtat ia pe care, la rândul său, mama ei a îmbrăcat-o când s-a măritat.
Pentru Constantina, ca şi pentru mulţi bătrâni de la sate, ia are un însemnătate aparte. Înainte să existe alfabetul şi scrisul, era calea de comunicare a strămoşilor noştri. Pe ie erau cusute semne care spuneau câte ceva despre persoana care o purta. Se spune, de asemenea, că aceleaşi semne îi protejau pe bărbaţi când mergeau la luptă. Mai mult, cei care purtau ie era apăraţi de duhuri sau de spiritele rele. În zilele noastre, cămaşa populară este o adevărată sursă de inspiraţie pentru designeri.
Designerul pune câte puţin din cămaşa noastră tradiţională în fiecare piesă vestimentară care-i iese din mâini.
Cămaşa tradiţională românească a fost sursă de inspiraţie şi pentru designeri străini. Yves Saint Laurent sau Jean Paul Gaultier i-au dedicat colecţii întregi după ce Nadia Comăneci a apărit îmbrăcată în ie. Mai mult, alţii au şi furat modelul şi şi l-au însuşit. Designerii Tory Burch, Valentino şi chiar casa Dior au scos piese vestimentare care copiau aproape în totalitate modelele noastre şi le-au vândut cu zeci de mii de dolari.
