Mai bine la păstrăvi decât la Paris, a zis Vasile Lupu! Sună a glumă, dar nu e. Este povestea adevărată a unui român care locuia în capitala franceză, dar s-a întors acasă pentru a-şi urma visul şi pasiunea din copilarie.Şi anume, să facă o afacere profitabilă cu păstrăvi. Sunt un campion şi, dacă am început o cursă, niciodată nu am abandonat-o, spune el. Irina Gologan a mers la Doftana si i-a aflat parcursul. Un reportaj din campania Prima News şi FOCUS - Susţinem România - Mănăncă Româneşti!
Era vinerea de dinainte de BunaVestire atunci când am ajuns la Lunca Mare, un sat aşezat undeva între Câmpina şi Valea Doftanei. Dezlegarea la peşte a adus muşterii la păstrăvăria lui Vasile Lupu. Te uiţi în jur, la ce a construit aici Vasile, şi nimic nu te face să-ţi imaginezi cum a ajuns aici.
Povestea lui începe simplu: a crescut printre pastravi si a învăţat tainele meseriei de la bunicul lui, care administra fosta Pastravarie Doftana. Improviza undiţe din aţă de cusut, la care agaţa un cârlig din bolduri. A urmat liceul Silvic şi s-a facut pădurar. La 25 de ani, în 2000, a decis să lase codrii neaoşi şi să plece în Franţa la şcoala vieţii.
După un an si jumatate, avea deja o firmă a lui, de curăţenie industrială, si a început să faca bani. Bani mulţi. Iar de la francezi a învătat că, mai presus de orice hîrtie, este cuvantul dat. Dar, deşi avea deja 48 de angajaţi, a decis să se întoarcă acasă.
Viaţa i-a arătat din nou ca nimic nu e veşnic. A investit 140 de mii de euro într-un teren, dar acesta a fost retrocedat şi Vasile s-a trezit iar fără nimic. Aşa că, în 2016, s-a mutat mai la vale, adica aici, unde l-am găsit şi noi. Împreuna cu Laura, soţia lui, şi cei doi copii au început de la zero. Un an de zile a săpat bazinele cu mâinile lui. A reuşit să construiască 10 bazine de precreştere a păstravului şi şase de creştere.
În februarie 2020, familia Lupu a decis ca e momentul să aibă un restaurant, unde oamenii să manânce româneşti…. produse româneşti. Localul cu patru mese s-a deschis cu o lună înainte de pandemie. Cei doi soti nu au angajati. Afacerea este una de familie, iar reteţele sunt moştenite de la părinţi şi bunici.
Familia estimează o producţie de 50 de tone anul acesta. Totul ţine însă de noroc - bacteriile pot distruge rapid toată producţia. Aşa ca sunt la mâna lui Dumnezeu şi a autorităţilor. Aceleasi autorităti care le-au transmis că aceasta ramură a economiei reprezintă doar 0.01% din PIB-ul Romaniei , şi că nu subventionează ceva ce aproape că nu există. Din datele Ministerului Agriculturii, deficitul de păstrav în România era anul trecut de 11 mii de tone. Şi, pentru ca producţia este aproape inexistentă, importăm cam 8000 de tone de pastrav pe an.
Si, totuşi, pe această piaţă invadată de importuri, familia din Doftana a reuşit să se facă văzută. Concret, asta însramnă contracte cu doi retaileri mari şi marfă vândută în 24 de supermarketuri si peste 100 de magazine mici. Responsabolitatea este uriasă. Vasile este unul dintre romaii curajosi. Unul dintre cei care nu se lasa. Dar care are nevoie de noi. De noi toti cei care ii putem trece pragul si care putem alege să mancam produse romanesti.
foto: manancabio.ro
