Trenurile cu ucraineni se opresc zi de zi în "Gara Speranţei" - cum numesc refugiaţii… Gara de Nord din Bucureşti. Zeci,
poate chiar sute de voluntari îşi dedică aici mare parte din zi ajutându-i pe cei care au reuşit să fugă din calea ruşilor şi a a
bombardamentelor. Acum, în faţa lor este lumină, însă în spate, a rămas doar scrum!
Lora are 60 de ani şi a fugit din calea războiului lăsându-şi soţul şi cei doi băieţi în Kiev să apere munca lor de-o viaţă.
După ce a a trecut printre gloanţe şi rachete, femeia a ajuns la graniţa cu România. Este doar în tranzit deoarece se
îndreaptă spre Cipru, acolo unde o aşteaptă sora ei!
La graniţă situaţia nu este nici pe departe roz. Este multă suferinţă, însă voluntarii de acolo fac tot posibilul să le facă
drumul mai uşor.
Printre voluntari este şi doamna Elisabeta, în vârstă de 80 de ani. Când a auzit despre războiul din Ucraina, a venit să dea
o mână de ajutor în Gara de Nord. Este translator şi spune că atâta suferinţă nu i-a mai fost dat să vadă.
Totuşi, printre lacrimile lor, doamna Elisabeta încearcă să fie tare şi dacă o năpădesc emoţiile, se abţine până ajunge
acasă.
E o mare de copii în Gara de Nord, printre care şi Minsa, în vârstă de 5 ani.
Este multă durere, însă voluntarii au încercat pe cât posibil să creeze un minim de confort refugiaţilor care trec prin Gara
de Nord. Numai până ieri, de la izbucnirea războiului, peste 71 de mii 260 de persoane au trecut graniţele României.
