Zilele acestea este agitaţie mare pe scena politică. În timp ce PSD îşi vede liniştit de propriile interese politice şi electorale, proiectând imaginea unui partid capabil să livreze stabilitate în perioade de vremuri tulburi, restul partidelor parlamentare şi neparlamentare au intrat în vria schimbărilor.
Liderii politici se manifestă de parcă s-ar pregăti de „un nou război mondial”, deşi următorul rând alegeri este programat a avea loc abia în anul 2024. În AUR, PNL şi USR se ţes intrigi complicate, se dau lovituri de palat, se execută lideri indezirabili, au loc retrageri strategice, se ameninţă cu excluderi, se promit resetări, se plănuiesc schimbări importante de leadership sau reorientări ideologice. Toate cele trei partide se află în competiţie directă în încercarea de a convinge electoratul că merită încrederea şi votul lor. Şi titlul de al doilea partid al ţării. O competiţie care a depăşit, însă, de ceva vreme limitele rivalităţii electorale şi, pe alocuri, a degenerat în gesturi violente.
