Peste 3.000 de copii trăiesc în centrele de plasament, iar la nivel naţional peste 44.000 de copii fac parte din sistemul de protecţie specială. Sărăcia este principalul motiv pentru care părinţii îi abandonează. Dintre cei abandonaţi, doar un procent foarte mic ajung să fie daţi spre adopţie. Şi mai puţini ajung să şi aibă o nouă familie. Vestea bună de Ziua Internaţională a Copilului Orfan este că numărul celor care trăiesc în centrele de plasament este tot mai mic.
La începutul anilor 90 numărul copiilor romani care trăiau în centrele de plasament ajungea la 100.000. În prezent numărul lor este considerabil mai mic. 3.300 de minori trăiesc în cele 130 de centre din toată ţara.
Numai că numărul celor abandonaţi de părinţi este considerabil mai mare. În total sunt peste 44.400 de copii care sunt în grija instituţiilor statului, a caselor familiale sau a rudelor de până la gradul 4. Organizaţiile non guvernamentale au reuşit însă să închidă mai multe orfelinate şi să îi plaseze în sisteme de protecţie mai eficiente.
O bună parte ajung în case de tip familial. În prezent, 6.216 copii trăiesc în astfel de centre.
Doar Fundaţia Hope and Homes for Children a înfiinţat 121 de case familiale la nivel naţional. Desfiinţarea orfelinatelor este şi un obiectiv al ministerului Familiei şi Protecţiei Sociale. Toţi aceşti copii trăiesc însă o traumă şi au nevoie de consiliere psihologică pentru a înţelege schimbările prin care trec. Din păcate, un număr foarte mic din aceşti copii sunt declaraţi adoptabili.
Problema cea mai apară însă în momentul în care ei părăsesc aceste centre pentru că mulţi se adaptează greu unei vieţi pe cont propriu. Începând cu luna noiembrie, tinerii care ies din sistem pot accesa un ajutor din partea statului.
