Cea mai mare maşinărie de ucis, războiul, a lovit şi etnicii români din Ucraina. Bărbaţi tineri, care mai aveau zeci de ani de viaţă în faţă, au fost răpuşi pe front. Au murit pentru patrie şi libertate. Dacă în ultimele clipe i-a însoţit curajul sau, dimpotrivă, disperarea, nimeni nu poate şti. Familiile vor duce durerea pentru totdeauna. Marius Saizu, corespondul special Prima TV în Ucraina, a mers într-un sat de etnici români din raionul Cernăuţi, unde de câteva luni este doliu.
Îmbrăcat în haina militară, Ion zâmbeşte discret. Dintr-un portret. Înzestrat cu un patriotism ieşit din comun, şi-a dorit de mic să fie soldat. A urmat academia militară şi a obţinut medalii şi dinstincţii. Niciuna nu i-a fost de folos în faţa morţii.Tânărul şi-a apărat ţara până în ultima secundă. A pierit în luptă pe 2 mai, cu o lună înainte să împlinească 24 de ani.
Părinţii au vorbit pentru ultima oară cu Ion cu o seară înainte să moară. Dacă de obicei apelurile tânărului erau scurte, ultima conversaţie a fost diferită. Erau cuvintele unui tânăr care lupta într-un război cumplit, dar care nu voia să-şi îngrijoreze şi mai mult părinţii.
Ion nu va mai intra însă niciodată pe poarta gospodăriei. După o viaţă petrecută în zgomutul armelor, odihneşte acum în liniştea cimitirului.
În mica localitate din raionul Cernăuţi, familia Zaieţ nu e singura lovită de setea de putere a lui Vladimir Putin. Ultimul mormânt săpat este cel al lui Pavel, ucis pe front pe 1 octombrie. Avea 37 de ani şi a lăsat în urmă doi copii. Aproape de Pavel stă îngropat un tânăr de 21 de ani. În mai a făcut nunta, în iunie fost înmormântat.
Zece dintre bărbaţii din sat plecaţi să lupte au între 18 şi 20 de ani. În braţe, în locul iubitelor, poartă armele. Volodimir Zelesnki spunea în septembrie că în fiecare zi aproximativ 50 de militari ucraineni mor pe front.
