Infecţiile urinare sunt o problemă medicală tot mai des întâlnită în rândul pacienţilor. Sunt însă şi situaţii în care, în urma analizelor medicale, deşi se constată prezenţa germenilor în probele recoltate, nu poate fi vorba despre o infecţie.
Cu toate acestea, în astfel de cazuri pacientul poate primi ca tratament medicamente antibiotice. Consumul de antibiotice într-o astfel de situaţie nu este oportun şi poate creşte rezistenţa la aceste tipuri de tratamente.
„Conform definiţiilor actuale, o infecţie urinară este o urocultură pozitivă, o analiză de urină care să certifice prezenţa germenilor în urină, dar şi prezenţa simptomelor. O simplă urocultură pozitivă nu este neapărat o infecţie urinară. Dacă nu există nicio manifestare clinică se numeşte bacteriurie asimptomatică” explică dr. Răzvan Mulţescu, medic primar urolog.
Bacteriuria asimptomatică nu se tratează cu antibiotice
În cazul bacteuriei asimptomatice nu este necesară administrarea antibioticelor. În multe cazuri, chiar dacă nu vorbim despre o infecţie urinară simptomatică ce are nevoie de un astfel de tratament, pacienţilor le sunt administrate antibiotice. Această conduită terapeutică este inoportună, pentru că poate creşte rezistenţa la astfel de medicamente.
„Bacteriuria asimptomatică nu trebuie tratată cu antibiotice decât în anumite cazuri. Abuzul de antibiotice tot mai mare în ultima decată a dus la fenomenul rezistenţei bacteriene şi atunci apare o problemă de sănătate publică. În populaţie ajung să circule tulpini de microbi rezistente la antibiotice şi asta este un lucru grav, pentru că o infecţie severă necesită tratament antibiotic şi realizezi că nu ai ce antibiotic să utilizezi” mai spune dr. Răzvan Mulţescu.
