Taxele vamale ale lui Donald Trump s-au lovit de un „zid al scepticismului” la Curtea Supremă, scrie toată presa americană. Pe 5 noiembrie, în timpul unei şedinţe prelungite, majoritatea celor nouă judecători au părut să se îndoiască de legalitatea utilizării legii de urgenţă economică a IEEPA din 1977 pentru a decreta mai multe majorări taxe vamale. „Ne aşteptam ca judecătorii progresişti să critice tarifele […], dar câţiva judecători conservatori li , notează The Washington Post, conform Cotidianul.ro.
Taxele vamale ale lui Donald Trump s-au lovit de un „zid al scepticismului” la Curtea Supremă, scrie toată presa americană. Pe 5 noiembrie, în timpul unei şedinţe prelungite, majoritatea celor nouă judecători au părut să se îndoiască de legalitatea utilizării legii de urgenţă economică a IEEPA din 1977 pentru a decreta mai multe majorări taxe vamale. „Ne aşteptam ca judecătorii progresişti să critice tarifele […], dar câţiva judecători conservatori li , notează The Washington Post.
Judecătorii denunţă centralizarea puterii la Casa Albă
Raţionamentul Curţii Supreme a fost ca aceste taxe vamale au ca rezultat „impunerea de taxe asupra americanilor, iar asta este o întotdeauna atribuţie fundamentală a Congresului” şi nu a executivului, a spus preşedintele Curţii, John Roberts. Argumentul consilierului administraţiei Trump a fost că tarifele nu sunt taxe, ci un instrument de politică externă care vizează în special reechilibrarea unui dezechilibru comercial şi combaterea afluxului de fentanil care intră în Statele Unite. „Taxele vamale sunt un stimulent, un mijloc de presiune”, a argumentat John Sauer, asigurând că obiectivul este „a face alte ţări să îşi schimbe comportamentul şi să facă faţă situaţiilor de urgenţă”, şi nu ca guvernul să facă bani din asta.
Judecătoarea conservatoare Amy Coney Barrett, numită de Trump în 2020, „al cărei vot este considerat decisiv”, „a pus sub semnul întrebării domeniul de aplicare al taxelor vamale reciproce, pe care le-a descris ca fiind «generalizate»”, scrie The New York Times. „Vrei să spui că fiecare ţară ar trebui să fie supusă taxelor vamale din cauza ameninţărilor la adresa apărării şi industriei SUA?”, l-a întrebat ea pe avocatul guvernului. „Spania? Franţa? Pot să înţeleg pentru unele ţări, dar explicaţi-mi de ce atât de multe ţări au trebuit să fie supuse acestei politici de taxe vamale reciproce.”
La fel ca şi colegul ei conservator Neil Gorsuch, judecătoarea a fost îngrijorat şi de problema separării puterilor în stat – taxele fiind o putere fundamentală a Congresului – notează New York Times. Cei doi judecători au sugerat că „poziţia administraţiei ar putea avea ca rezultat o delegare neconstituţională a puterii legislative în beneficiul executivului, pe care Congresul ar avea atunci mari dificultăţi să-şi recapete controlul”. Judecătorul Gorsuch a avertizat în special despre „o acumulare treptată, dar continuă a puterii, în detrimentul reprezentanţilor aleşi ai poporului” în Congres.
„Chiar dacă Curtea invalidează tarifele lui Trump, judecătorii nu au dat nicio idee miercuri cu privire la modul în care ar putea demonta politica economică a preşedintelui”, notează The Wall Street Journal. Nu este clar dacă taxele deja plătite ar putea fi rambursate sau dacă Congresului i s-ar putea cere să intervină, poate prin ratificarea acestor taxe retroactiv.”
Europa nu are scăpare din strânsoarea tarifelor vamale
Dacă la în SUA, dezbaterile de la Curtea Supremă fac valuri, atitudinea Bruxellesului este foarte rezervată. Uniunea Europeană nu mizează pe o reducere a taxelor vamale de 15% negociate cu administraţia SUA, în cazul in care Curtea Supremă va decide că tarifele impuse de Donald Trump sunt ilegale.
În primul rând, Comisia Europeană nu este îngrijorată de tariful minim impus de Donald Trump, care este cum în atenţia Curţii Supreme în SUA, ci de tarifele pe care Trump le-a impus, folosind alte legi americane, pe anumite sectoare – industria farmaceutică, industria auto din Europa. Acestea din urmă nu fac obiectul actualelor dezbateri de la Curtea Supremă. Acordul comercial cu care UE şi SUA au ajuns la întâlnirea din iulie, în Scoţia, dintre Donald Trump şi Ursula von der Leyen este unul general, care acoperă toate sectoarele cu un tarif vamal de 15%, iar Bruxellesul are interesul de a menţine acest acord, indiferent de decizia Curtii Supreme, spune, pentru Politico.eu, unul dintre oficialii europeni care au negociat acordul cu SUA.
În al doilea rând, preşedintele SUA are şi alte baze legale pentru creşte taxele vamale pentru importurile din UE, iar directorul general pentru Comerţ din Comisia Europeană a atras atenţia asupra acestui lucru.
O decizie a instanţei supreme este limitată la legea International Emergency Economic Power, din 1977, prin care preşedintele poate interveni în comerţul internaţional declarând urgenţă naţională, ca reacţie la o ameninţare la adresa SUA. Există însă şi alte legi federale care îi permit să impune noi taxe vamale, precum secţiunea 122 din Legea Comerţului din 1974, care îi permite preşedintelui să impună o suprataxă de 15% pentru toate importurile in SUA, pentru o perioadă de 150 de zile şi să o extindă prin votul Congresului, care acum este dominat de republicani. Apoi, administraţia poate invoca o altă secţiune, iar aceasta implică doar o investigaţie a Departamentului Comerţului care să constate că interesele SUA sunt puse in pericol de o numită practică comercială. În cele din urmă, există şi aşa-zisa lege a Extinderii Comerţului din 1962, prin care preşedintele poate modifica tarifele invocând securitatea naţională, aşa cum a făcut-o în primul mandat cu aluminiul şi oţelul importate din UE. Tarifele impuse astfel necesită doar o investigaţie din partea administraţiei care doreşte să le aplice.
”Chiar dacă oamenii se miră” că importurile de mobilă pot fi o ameninţare la adresa securităţii naţionale, ”instanţele din SUA nu vor încerca să ghicească care este raţiunea din spatele deciziei preşedintelui în chestiuni de securitate naţională şi nici nu îi vor face un proces de intenţie”, spune John Veroneau, fost consilier general in Departamentul Justiţiei, în timpul administraţiei George W. Bush, citat de Associated Press.
UE continuă să-şi fure singură căciula
Concluzia executivului UE este că relaţia cu SUA nu trebuie tensionată şi mai mult, mai cu seamă că se poartă încă negocieri sectoriale pentru exporturile in SUA. Însă nu la fel se văd lucrurile în Parlamentul European, unde o parte dintre eurodeputaţi critică acordul von der Leyen – Trump şi vor să-i adauge o clauză temporala, limitându-l la actualul mandat al preşedintelui Trump. Însă aceasta este o abordare similara cu cea pentru care UE a pus cu spatele la zid guvernul Greciei, la apogeul crizei datoriilor suverane de la începutul anilor 2010, când Atena a dorit să folosească un referendum pentru a nu mai respecta angajamentele internaţionale asumate de guvernele precedente.
Politica tarifară a administraţiei Trump va continua, pentru că bazele sale legale sunt multiple în America. Aceasta politică poate fi oprită doar de votul americanilor la alegerile din 2026, când tarifele nu vor mai putea fi acoperite de companiile americane importatoare şi se vor reflecta fie în preţuri mai mari, fie în locuri de munca mai puţine. În loc să denunţe şantajul american, birocraţii şi eurodeputaţii de la Bruxelles ar trebui să-l asculte pe Mario Draghi, fostul preşedinte al Băncii Centrale Europene, la serviciile căruia au apelat pentru un raport mult citat şi discutat pentru relansarea economică a UE în condiţii de război, de criză a energiei şi a inovaţiei. În această primăvară, Mario Draghi cita, într-un articol publicat in Financial Times, un raport al FMI care arăta că barierele comerciale interne din UE în domeniul serviciilor, spre exemplu, au efecte egale cu cele pe care le-ar avea tarife americane de 110%. Or, serviciile înseamnă 70% din economia UE. Şi Asociaţia Camerelor de Comerţ din UE estimează ca costurile suprareglementării în UE sunt mai mari decât costul tarifelor cu care Trump ameninţă acum Europa.
