România este în urmă cu foarte multe programe naţionale de sănătate. România are un deficit uriaş de medici şi un sistem de sănătate subfinanţat. Pe lângă toate aceste probleme, România este ţara din Europa care preţuieşte cel mai puţin sănătatea nou-născuţilor.
Monitorizarea stării de sănătate a nou-născuţilor în maternitate, pentru a depista şi trata la timp bolile grave, ce pot avea urmări dramatice şi ireversibile pentru copil pe parcursul vieţii, se numără printre metodele moderne de prevenţie din toate ţările europene.
În România, programul de screening din maternităţi se face în prezent doar pentru trei boli, un număr absolut insuficient faţă de nevoile reale şi mult mai mic decât al celorlalte ţări din UE. O simplă comparaţie o putem face cu Ucraina, care, deşi este în plin război, face screening în maternităţi pentru 20 de boli grave ale nou-născuţilor.
Screeningul neonatal ar trebui să cuprindă teste pentru toate bolile metabolice care pot avea repercusiuni asupra sănătăţii copilului şi viitorului adult, iar România ar trebui să aibă centre de testare, în care maternităţile să poată trimite probele prelevate.
„Depistarea bolilor imediat după naştere este esenţială pentru tratamentul din timp al acestora. România este pe ultimul loc din Europa la numărul de boli incluse în Programul Naţional de screening neonatal – doar 3 boli, comparativ cu Slovacia 26, Ungaria care are 27 de boli incluse, Polonia 29, Italia 48. De multe ori, bolile sunt identificate târziu, întâmplător, părinţii aleargă de la medic la medic, neştiind care este cauza diverselor probleme de sănătate apărute în viaţa timpurie. Lipsa preocupării Ministerului Sănătăţii faţă de screeningul şi depistarea precoce se traduce printr-o speranţă de viaţă redusă în România – printre cele mai scăzute din UE. Este absolut necesară extinderea programului Naţional de screening neonatal. Este un imperativ absolut de sănătate public”, spune medicul Adrian Wiener, deputat USR şi membru al Comisiei de Sănătate din Camera Deputaţilor.
Cel care răspunde de extinderea programului naţional de screening la nou-născuţi este ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, şi este singurul care poate să-şi asume rezolvarea acestei probleme serioase a sistemului de sănătate, indiferent de justificările pe care le-ar putea aduce împotriva unei astfel de măsuri.
Costurile pe care le implică crearea unor centre de screening metabolic neonatal şi implementarea protocoalelor în toate maternităţile din România sunt mult mai mici decât impactul medical şi financiar pe care toate aceste boli îl au asupra sănătăţii copiilor şi asupra sistemului de sănătate, care va trebui să încerce să trateze ulterior, la costuri mult mai mari, bolile nedepistate la timp, în maternitate.
„În maternitate, avem o oportunitate unică de depistare a tulburărilor metabolice congenitale şi de tratare a acestora şi, totuşi, Ministerul Sănătăţii nu face ceea ce ar trebui să facă, adică să extindă programul naţional de screening. Îi cerem ministrului Rafila cu fermitate să ia o decizie cât mai urgentă în acest sens, pentru a opri suferinţele a mii de copii şi pe cele ale familiilor lor. Sănătatea copiilor este mai presus de orice calcul financiar meschin pe care ar putea să îl facă un ministru”, a transmis Ruxandra Cibu Deaconu, senator USR şi membru al Comisiei de Sănătate din Senatul României.
Scopul testelor metabolice neonatale este de a identifica predispoziţia unora dintre nou-născuţi la unele afecţiuni metabolice grave. Testarea, monitorizarea, supravegherea şi tratarea celor mai multe dintre aceste afecţiuni vor permite copiilor să se dezvolte normal şi să ducă o viaţă sănătoasă
Odată identificate, bolile pot fi ţinute sub control înainte de apariţia simptomelor. Acolo unde s-a făcut screeningul adecvat a dovedit că a salvat vieţi şi a ferit un număr important de copii de la complicaţii grave pe termen lung.
Screeningul este recomandat să fie făcut în primele zile de viaţă ale copilului, iar costurile estimate pentru toate testele ar putea ajunge în jurul sumei de 100 de lei pentru un copil, o valoare pe care Ministerul Sănătăţii o poate suporta din bugetul său în cadrul programului naţional.
