Revenirea lui Donald Trump la Casa Albă face ca Europa să fie conştientă de o mare vulnerabilitate digitală: dependenţa sa de furnizorii americani de cloud computing.
Această dependenţă le oferă Statelor Unite control semnificativ asupra internetului european. Trei mari companii americane, Amazon, Microsoft şi Google, deţin peste două treimi din piaţa de cloud din Europa, ceea ce pune datele europenilor în mâinile acestor firme, care pot fi influenţate de legislaţia americană.
Susţinătorii suveranităţii europene se tem că agenţiile americane pot accesa datele sensibile stocate pe servere deţinute de americani. Există îngrijorări cu privire la posibilitatea ca SUA să folosească acest control tehnologic pentru a obţine influenţă în afaceri externe, scrie POLITICO.
Îngrijorările au crescut după întoarcerea lui Trump la putere, iar giganţii tehnologici americani, inclusiv Microsoft, recunosc acum că există o posibillitate ca administraţia SUA să le ceară să închidă serviciile în Europa.
Într-o încercare de a linişti clienţii europeni, Microsoft a început să adauge clauze în contracte pentru a-i proteja de eventuale suspendări.
Un plan de rezervă de 300 de miliarde de euro
Presiunea ca Europa să renunţe la cloud computing-ul american se confruntă cu o realitate dură: destramarea dominaţiei tehnologice americane nu va fi uşoară şi nici ieftină.
„Dacă ne uităm la cloud, dacă ne uităm la inteligenţa artificială, la centrele de date, din păcate, pur şi simplu nu există suficiente alternative la ofertele industriei digitale americane”, a declarat fostul ministru german de finanţe, Jörg Kukies , în aprilie, îndemnând blocul comunitar să acţioneze cu prudenţă în ceea ce priveşte represaliile comerciale împotriva lui Trump.
O iniţiativă de politică industrială care prinde amploare ca model pentru modul în care blocul comunitar ar putea reechilibra balanţa estimează costul la 300 de miliarde de euro. Elaborată de un grup de experţi în tehnologie şi economişti şi susţinută de industria europeană, aşa-numita iniţiativă „EuroStack” îşi propune să facă Europa autonomă în ceea ce priveşte infrastructura digitală, inclusiv software-ul.
Mişcarea doreşte ca UE să se unească în jurul a trei obiective: „Cumpărarea de produse europene”, „Vânzarea de produse europene” şi „Finanţarea de produse europene”. Aceştia îndeamnă factorii de decizie să acorde prioritate firmelor din UE în contractele publice, stabilind cote pentru achiziţiile guvernamentale şi lansând un fond EuroStack pentru a sprijini tehnologia autohtonă.
„Nu este nimic excepţional în această abordare: aceste instrumente de politică industrială au fost utilizate pe scară largă în alte jurisdicţii, inclusiv în SUA, timp de decenii - deoarece contractele publice mari au alimentat creşterea giganţilor tehnologici de astăzi”, scriu organizatorii .
„Nu va fi atât de uşor”, spune Meyers de la think tank-ul CERRE. „Cer mulţi bani pentru acest proiect. Sute de miliarde. Ideea că va apărea ca prin magie este destul de fantezistă”, a spus el. Oponenţii, precum grupul comercial american Camera de Progres, susţin că costurile ar putea depăşi 5 trilioane de euro .
Mai multe ţări europene şi parlamentari de rang înalt din Parlamentul European şi-au exprimat deja sprijinul pentru iniţiativa EuroStack, care a fost menţionată explicit în recentul acord de coaliţie din Germania.
Totuşi, politicienii merg şi pe o sârmă întinsă în timp ce încearcă să echilibreze orice mişcare către suveranitatea europeană fără a fi acuzaţi de protecţionism, ceea ce ar putea antagoniza o reacţie a SUA.
„Nicio ţară sau regiune nu poate conduce singură revoluţia tehnologică”, a declarat Henna Virkkunen, şefa UE pentru suveranitatea tehnologică, reporterilor la Bruxelles, pe 5 iunie, prezentând o strategie care recunoaşte, de asemenea, că blocul „se confruntă cu riscul transformării dependenţelor sale tehnologice şi economice în arme”.
Pe măsură ce primul şef al Comisiei Europene pentru suveranitate tehnologică preia iniţiativa, presiunea creşte pentru a susţine tehnologia fabricată în Europa şi a-şi menţine poziţia în timp ce Washingtonul ripostează.
„Europa a avut încredere oarbă în SUA că vor fi mereu acolo şi mereu de partea lor”, a spus Bria, profesor la University College London. „Situaţia pare foarte diferită acum.”
