O companie de stat cu infrastructură strategică a ajuns simbolul unui eşec administrativ major. Pierderile se ridică la zeci de milioane de euro, iar situaţia nu este nici astăzi clarificată. Autorităţile sunt acuzate de inacţiune şi lipsă de responsabilitate.
Viceprim-ministra Oana Gheorghiu a prezentat un tablou dur al modului în care compania de stat Petrotrans SA a fost devalizată şi abandonată de autorităţi, în ciuda faptului că deţinea o infrastructură strategică de aproximativ 1.800 de kilometri de conducte pentru transportul produselor petroliere.
„Petrotrans SA: o companie care nu a fost niciodată listată la bursă, care a rămas mereu complet în mâinile statului. Ferită de piaţă, ferită de transparenţă, ferită de orice control extern. Există o conductă sub pământul României. Nu mai transportă nimic de aproape 20 de ani.
Hoţii au demontat-o bucată cu bucată. Şi totuşi, în fiecare an, statul român plăteşte 27.960 de euro proprietarilor terenului de sub ea. De ce? Pentru că nimeni nu a semnat o hârtie ca să o radieze definitiv din inventarul domeniului public. Nu, nu e ficţiune. E România de astăzi”, a scris Oana Gheorghiu.
Potrivit acesteia, declinul companiei a început în anii ’90, odată cu decizii administrative incoerente şi lipsa de control. În anii 2000, furturile de combustibil au devenit o adevărată industrie, cu implicarea unor structuri ale statului şi prejudicii estimate la zeci de milioane de euro.
„Anul 2004: Hoţii montează o instalaţie de 250 de metri pe sub canalul Dunăre-Marea Neagră pentru a alimenta barje. Numai în acel an: peste 100.000 de tone furate. Pagubă estimată: peste 80 de milioane de euro. Statul, prin forţele sale de ordine, ajută la jefuirea unei companii a statului.”
Compania a intrat în faliment în 2007, însă procedura de lichidare a fost blocată ani la rând, iar în prezent, deşi nu mai funcţionează, există încă juridic.
„Până în prezent, Petrotrans SA a murit de trei ori: în 2005 când statul i-a retras operarea fără compensaţie; în 2007 când a intrat în faliment; şi în 2019 când lichidarea a fost blocată din interior.”
În continuare, statul plăteşte taxe pentru o infrastructură care nu mai există, în timp ce creanţele de sute de milioane de lei rămân nerecuperate.
