Antreprenorii care au investit în ferme cu bovine îşi pot pierde afacerile în orice moment. Spun că ajutorul statului e puţin spre deloc, iar ei au ajuns la capătul puterilor. Cea mai mare provocare pe care au nevoiţi să o depăşească - seceta şi lipsa păşunilor. Reporterii Prima TV au filmat în Vrancea, la câteva ferme. Vă prezentăm povestea fermierilor.
De teri ani, fermierii vrânceni fac eforturi colosale ca să îşi salveze animalele. Unii au muncit în străinatate, iar banii câstigaţi i-au investit în cresterea animalelor, alţii s-au împrumutat şi au plătit rate ani de zile. Au stiut că nu va fi uşor, dar nu s-au aşteptat să fie imposibil. Seceta prelungită, lipsa infrastructurii care sa aducă apa în câmp şi celelalte probleme din ultimii ani i-au obligat pe unii să ia decizii radicale.
Gabriela Cruceanu, din Straoane, are o ferma cu 21 de vaci cu lapte, rasă brună şi juninci foarte frumoase, de care este tare mândră. A muncit aproape singură. Soţul lucrează în străinătate, copiii sunt la şcoală, dar are curaj să păstreze ferma.
E dezamăgită, pentru că nu primeşte ajutor din partea statului, dar nu vrea să renunţe la creşterea animalelor. Vacile sunt tinere şi au potenţial să facă producţie bună.
Gabriela Cruceanu a investit şi în materialul genetic pentru montă. Este înscrisă în n programul de selectie si ameliorare de 5 ani şi a reuşit să obţină rezultate foarte bune cu bovinele sale. Specialiştii laudă această performanţă şi spun că vacile au inclusiv certificatul de origine.
O altă fermă vrânceană, un alt fermier care se zbate să îşi păstreze afacerea. Neculai Florea e din Budeşti. Şi-a început afacerea în urmă cu 20 de ani. Atunci avea doar câţiva viţei. Ferma a crescut, vacile s-au înmulţit, iar investiţiile sale au fost din ce în ce mai mari. Anul trecut, spre exemplu, domnul Florea a cupărat furaje de toţi banii câştigaţi. A sperat că anul acesta va culuge roadele. Nu e deloc aşa.
A rămas şi fără ajutoare, după ce, într-o dimineaţă, îngrijitorii nu au mai venit la muncă. Omul a fost forţat să vândă 70 dintre animalele sale. Junici sau vaci ajunse la maturitate, şi chiar gestate, au fost vândute la intermediari, care, apoi, le-au vândut abatoarelor.
În Comuna Garoafa am găsit o altă doamnă fermier. Povestea e aceeaşi: femeia se chinuie să ţină afacerea pe linia de plutire şi să nu sacrifice toate animalele. Creşte vaci de 15 ani, dar niciodată nu i-a fost atât de greu ca acum. Cu eforturi mari a depăşit şi perioadele grele de secetă şi a reuşit chiar să cumpere şi alte vaci de lapte. Acum are în jur de 30 de apete rasă Balţată cu Negru şi Holstein.
Până nu-i prea târziu, Guvernul ar trebui sa ia atitudite. Specialistii spun ca peste tot, dar mai ales pe zona de munte e o situatie foarte delicata la ora actuala. Animalele au dispărut aproape cu totul, muntii au ramas golasi, sunt sate care au dispărut de pe fata pământului.
Cei care mai locuiesc acolo ar trebui sa fie ajutati sa obtina fonduri europene altfel, Zootehnia Româneasca va avea de suferit. Nu-si va reveni nici după 20 de ani.