România şi Republica Moldova se pregătesc să semneze un tratat interstatal al cărui draft negociat prevede inclusiv că partea română îşi va lua angajamentul de a constitui stocuri de gaze naturale, în depozitele sale subterane de înmagazinare, din care să-i aprovizioneze pe consumatorii protejaţi de peste Prut în caz de criză, precum şi de a identifica spaţii de depozitare de ţiţei şi produse petroliere pentru crearea de stocuri de urgenţă ale Republicii Moldova pe teritoriul României.
Potrivit sursei citate, ″în domeniul gazelor naturale, ţiţeiului şi produselor petroliere, părţile intenţionează să dezvolte proiectele ce vizează interconexiunile de gaz între cele două state, prin analizarea posibilităţii de creştere a capacităţii de transport de gaze naturale bidirecţionale, extinderea conductelor, semnarea unui Acord de colaborare (Burden Sharing Agreement) şi dezvoltarea capacităţilor de stocare a gazelor naturale de pe teritoriul României, cooperarea în vederea menţinerii unui nivel minim de rezerve de ţiţei şi/sau de produse petroliere, precum şi asigurarea coordonării şi semnării pe parcursul anului 2024 a unui Acord bilateral care să prevadă identificarea de spaţii de depozitare în vederea creării de stocuri de urgenţă ale Republicii Moldova pe teritoriul României″.
Mecanismul de împărţire a sarcinii (burden sharing) este prevăzut de Regulamentul UE privind înmagazinarea gazelor şi se aplică şi ţărilor nemembre UE participante la Tratatul Comunităţii Energiei, cum este Republica Moldova. Modelul de acord de împărţire a sarcinii poate fi citit aici.
Regulamentul UE privind înmagazinarea gazelor stipulează că un stat care nu dispune de instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor trebuie să se asigure că participanţii la piaţă din statul respectiv au încheiat acorduri cu operatori de înmagazinare subterană sau cu alţi participanţi la piaţă din statele în care există astfel de instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor, acorduri care să prevadă, până la 1 noiembrie, a unor volume de stocuri care corespund unui nivel de cel puţin 15% din consumul mediu anual de gaze din perioada precedentă de cinci ani al statului care nu dispune de instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor.
Prin derogare, un stat care nu dispune de instalaţii de înmagazinare subterană poate să dezvolte un mecanism de împărţire a sarcinii cu unul sau mai multe state care dispun de instalaţii de înmagazinare subterană a gazelor, care trebuie să ţină seama de parametrii următori: costul sprijinului financiar pentru îndeplinirea obiectivului de constituire de stocuri, excluzând costurile legate de îndeplinirea oricăror obligaţii în materie de înmagazinare strategică, volumele de gaze necesare pentru a satisface cererea clienţilor protejaţi şi imitările tehnice, inclusiv capacitatea de înmagazinare subterană disponibilă, capacitatea tehnică transfrontalieră de transport şi ratele de extracţie.
