Preţul gazelor naturale în Europa variază semnificativ. Cel mai ieftin este în România şi Croaţia, iar cel mai scump este în Portugalia şi Italia, potrivit Eurostat. Care sunt motivele diferenţelor mari şi cum afectează preţurile renunţarea la gazul rusesc?, scrie Profit.ro.
Preţul combustibilului albastru a crescut în a doua jumătate a anului 2024, scrie Euronews, menţionând că, spre deosebire de anul critic 2022, când Rusia a invadat Ucraina şi a încercat să folosească gazul ca armă împotriva Europei, acum motivul principal este altul, arată o analiză a publicaţiei bulgare SEGA, preluată de Rador.
„Creşterea se datorează în mare măsură faptului că taxele au revenit la nivelurile lor obişnuite în multe ţări ale UE, după ce scutirea de taxe datorită crizei energetice provocate de Rusia a fost revocată”, a explicat Eurostat.
Diferenţele de preţ în Europa sunt cu adevărat enorme. De exemplu, pentru 100 kWh în Suedia se plătesc 18,93 euro, în Olanda – 16,71, în România – 5,41, în Croaţia – 4,56, în Turcia – 2,13 etc. Desigur, când vine vorba de preţuri, trebuie întotdeauna luată în considerare şi puterea de cumpărare.
Per total, în cadrul CE, gazele naturale sunt cele mai ieftine în România şi Croaţia. Acestea sunt două state membre care au reuşit să îşi reducă dependenţa de Rusia, menţinând în acelaşi timp preţurile scăzute datorită strategiilor lor energetice inteligente şi ambiţioase.
România este una dintre cele mai independente din punct de vedere energetic ţări din UE şi intenţionează să devină complet autonomă în ceea ce priveşte gazele naturale. De o importanţă crucială în acest sens este proiectul Neptune Deep – pentru extracţie în Marea Neagră, care se aşteaptă să fie operaţional în 2027 şi să dubleze producţia de gaze naturale în România.
Croaţia a lansat încă din 2021 terminalul de gaze naturale lichefiate, de importanţă mare, de pe insula Krk. Şi intenţionează să crească livrările cu 82% în următorii trei ani.
Şi Bulgaria se afundă în scandaluri legat de toate proiectele energetice importante. Şi are un contract celebru cu Botas, în baza căruia nu primeşte aproape deloc gaze, dar trebuie să plătească aproape 1 milion de leva în fiecare zi către compania turcă şi asta e deja de 13 ani – fără posibilitatea de a anula acordul dezavantajos pentru partea bulgară. După cum a devenit clar deja din mai multe discuţii în Adunarea Naţională, termenii contractului sunt de aşa natură încât gazul este foarte scump şi nimeni nu vrea să-l cumpere, iar Bulgargaz este ameninţată cu falimentul.
