Cu războiul la graniţă, inspectoratele pentru situaţii de urgenţă din întreaga ţară au început verificarea adăposturilor
civile. Sunt puţine şi prost echipate. Dar interesul românilor pentru aceste buncăre creşte de la o zi la alta. Urmăriţi un
reportaj despre spaţiile care în cazul unei urgenţe majore ar face diferenţa dintre viaţă şi moarte pentru sute de mii de
oameni.
În acest complex de blocuri din sectorul 1 al Capitalei, locatarii spun că s-au luat de treabă. S-au ocupat de
amenjarea spaţiilor subterane care le-ar putea salva vieţile. Teoretic, de acest lucru ar fi trebuit să se îngrijească
municipalitatea.
În mod normal, într-un astfel de adăpost ar trebui să găsim instalaţii sanitare, toalete şi guri de evacuare. Astfel încât, dacă imobilul se prăbuşeşte, oamenii să poată fi evacuaţi în siguranţă.
Conform normativelor, buncărele ar trebui să aibă pereţi de beton armat groşi de 40 de centimetri şi un planşeu de 20 de
centimetri.
În caz de război, locatarii trebuie să elibereze adăpostuile transformate acum în spaţii de depozitare în cel mult 24 de
ore şi să le pună la dispoziţia ISU. Ele ar trebui să existe în toate blocurile cu mai mult de 4 etaje. Realitate e însă alta.
Statisticile oficiale arată că numărul adăposturilor este unul redus. Cele mai multe sunt în Capitală, peste 1.500. În ele încap însă maximum 330 de mii de oameni. La nivel naţional vorbim de un total de aproximativ 4.500 de astfel de spaţii.
Buncărele trebuie însă dotate cu un minimum de produse de primă necesitate.
Există însă şi judeţe întregi unde în cazul unei urgenţe majore populaţia nu ar avea unde să se adăpostească. Spre
exemplu, în Ialomita sau Vrancea există doar 13 buncăre.
