La şase luni de la declanşarea atacurilor SUA şi Israelului asupra Iranului, conflictul pe care Donald Trump îl prezenta drept o intervenţie rapidă s-a transformat într-un impas cu efecte majore asupra preşedinţiei sale, economiei globale şi securităţii din Orientul Mijlociu. Iranul nu s-a predat, Strâmtoarea Ormuz rămâne grav perturbată, iar Washingtonul nu are deocamdată o strategie clară pentru încheierea războiului.
Trump schimbă strategia după ce presiunea militară nu a adus capitularea Iranului
În locul unor noi atacuri, administraţia americană se reorientează către presiunea economică, în încercarea de a slăbi regimul de la Teheran. Secretarul de stat Marco Rubio le-ar fi transmis aliaţilor că este puţin probabil ca SUA să lanseze noi lovituri militare „deocamdată”.
Conflictul începe să aibă însă un cost politic tot mai mare pentru Donald Trump. Potrivit unui sondaj Reuters/Ipsos, rata de aprobare a preşedintelui a coborât de la 40% la 33% de la începutul războiului, în timp ce doar 31% dintre americani susţin conflictul.
Creşterea preţurilor la benzină şi apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului complică şi mai mult situaţia pentru republicani. În interiorul Partidului Republican s-au accentuat şi diferenţele dintre politicienii care cer încheierea rapidă a conflictului şi cei care consideră că presiunea militară asupra Iranului trebuie menţinută.
Iranul, slăbit, dar capabil să continue lupta
Atacurile au provocat pagube importante armatei şi economiei iraniene. SUA susţin că au distrus o mare parte din sistemele de apărare aeriană şi din capacităţile militare ale Teheranului, însă Iranul păstrează suficiente drone şi rachete pentru a continua atacurile.
Unul dintre cele mai importante puncte de presiune rămâne Strâmtoarea Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din aprovizionarea mondială cu combustibil. Perturbarea traficului maritim a provocat creşterea preţurilor la petrol şi temeri privind o recesiune globală, chiar dacă economia mondială s-a dovedit mai rezistentă decât se anticipa iniţial.
Conflictul a produs deja efecte majore în Orientul Mijlociu, unde atacurile iraniene au vizat inclusiv state arabe aliate ale SUA şi instalaţii militare americane. În paralel, transportul maritim din regiune a devenit mai scump şi mai riscant.
Un alt efect major priveşte programul nuclear iranian. Atacurile au avariat instalaţii importante şi au ucis oameni de ştiinţă implicaţi în program, însă situaţia exactă a rezervelor de uraniu îmbogăţit rămâne necunoscută. Inspectorii internaţionali nu au reuşit să verifice locaţia unei cantităţi importante de uraniu îmbogăţit la 60%.
În acelaşi timp, războiul pune presiune şi pe armata americană. Zeci de aeronave au fost pierdute, sute de militari au fost răniţi sau ucişi, iar consumul masiv de muniţii de precizie şi de rachete de interceptare a redus rezervele SUA. Redistribuirea unor nave şi avioane din Europa şi Asia-Pacific către Orientul Mijlociu ridică, de asemenea, semne de întrebare privind capacitatea Washingtonului de a răspunde simultan unor eventuale crize în alte regiuni.
Astfel, după şase luni de conflict, bilanţul este mult mai complicat decât cel anticipat de administraţia Trump: Iranul este grav afectat, dar nu învins, economia globală a resimţit şocul, iar Statele Unite trebuie să gestioneze un război care pare tot mai dificil de încheiat.
