Într-un moment în care cu toţii ne simţim mai aproape de Dumnezeu, în care credem în minuni, echipa Focus vă spune o poveste. Povestea unui român, un pilot de exceptie, care, în urmă cu 43 de ani, a salvat, după un accident aviatic, aproape 180 de oameni: a aterizat în apele învolburate ale Oceanului Atlantic. Paul Mitu este numele lui. România comunistă nu a vrut sa se stie prea multe despre eroul din Mauritania. În 1980, atunci când, după accident, s-a întors în ţară, în loc să fie privit ca un erou, a fost etichetat ca distrugător al avuţiei socialiste. Şi i-a fost retras dreptul de zbor. Irina Gologan ne spune ce s-a întâmplat.
Paul Mitu ne-a întâmpinat fericit ca cineva îi trece pragul casei din Breaza. Povesteşte că, de 28 de ani, aici îşi duce zilele, singur. Aici şi-a amenajat un mic muzeu care să-i amintească de văzduh. Într-un colţ, lângă o valiză de piele, mâncată de timp, stă ultima lui uniformă de comandant. Unul de elită, care, timp de 3 decenii, a stat la manşă peste 16 mii de ore.
La 13 ani, s-a angajat mecanic. A muncit şi a ajuns comandant instructor, adică cea mai înaltă calificare a unui pilot. Când era pe culmile succesului, mai marii aviatiei l-au trimis la Moscova, pentru o specializare in pilotarea Tupolev 154.
Acelasi avion care intrase atunci in flota Tarom si pe care avea sa-l piloteze intr-o zi de duminica, 6 august 1980, pe cursa Bucuresti- Casablanca-Nouadhibou. La bord, marinari si angajati ai pescadoarelor romanesti din Golful African. Cursa era programata la 9 dimineaţa, insa a fost intarziata de o defectiune la motor. Comandantul Mitu, care avea 38 de ani, a incercat sa faca schimb cu un coleg sau sa anuleze cursa. Era obosit, zburase 31 de zile din 31. Aşa impunea regimul. Dovada stă în carnetul lui de zbor, pe care l-a pastrat cu sfintenie .
La ora 18 avionul a decolat. În avion, 156 de pasageri, 4 angajati ai securitatii si membrii echipajului. In total peste 174 de suflete. Dupa 6 ore si 35 de minute a aterizat la Casablanca, pentru realimentare. Apoi a decolat cu destinatia finala, Nouadhibou-Mauritania. Aproape de Insulele Canare, cand mai erau 40 de minute din drum, comandantul cere controlorilor din Las Palmas legatura cu Nouadhibou. Avionul era la 11 mii de metri altitudine. De aici incepe o inlantuire de probleme. Minute bune controlorii africani nu răspund.
Controlorul de trafic nu a fusese anunţat ca avionul avea intarziere. A apucat sa ii transmita conditiile meteorologice, nu si indicatiile care l-ar fi ghidat pe axul pistei, povesteste romanul. Apoi comunicatia s-a interupt. Echipamentului de dirijare de pe aeroport era defect. Pilotul ramane fara orientare. In scurt timp, avionul intra intr-un nor imens de ceata, se tot infundă, iar la 90 de metri altitudine, pilotul realizeaza ca jos nu e pista, ci oceanul.
In cateva secunde, avionul se rupe in trei bucati, iar motoarele laterale se opresc. Afara, miliarde de scantei si un zgomot infernal venit de la motorul din coada, care ramasese turat. Imediat zeci de pasageri panicati ajung pe aripa ramasa la suprafata. Disperati, unii se arunca in ocean si incep sa inoate. Fiecare luptă pentru viata lui.
Prabusirea a fost la 300 de metri de tarm, asa ca avionul s-a infipt pur si simplu intr-o duna de nisip. A fost un miracol. Operatiunile de salvare nu au fost nici pe departe ca in filme. Dupa o ora de groaza, primii care au ajuns acolo au fost romanii, marinarii care isi asteptau schimbul.
Presa din Romania nu a scris nimic atunci. Paul Mitu a fost anchetat de o comisie formata din rusi, francezi, englezi, mauritani si romani, care au concluzionat ca nu a fost o eroare umana. Nevinovatia nu insemna nimic pentru partidul comunist roman. In tara i-au fost suspendate toate documentele de calificare si dreptul de a mai zbura.
Dupa doi ani in care a facut presiuni ca va denunta lipsa de etica a statului roman, a primit dreptul de a zbura ca elev navigator pe cursa Bucuresti-Timisoara. În 1993, a iesit la pensie. Povesteste ca americanii au vrut sa faca un film despre mitul lui Paul Mitu, insa a refuzat de frica.
O perioada, cei de la bord s-au intalnit an de an, pe 6 august, la manastirea Dintr-un Lemn din Valcea, lacas ocrotitor al aviatorilor si marinarilor. Intre timp multi au plecat dintre noi. In memoria lor, Paul Mitu aprinde zilnic candela si ii multumeste celui de sus pentru miracolul din 6 august 1980.
