O cercetare recentă scoate la lumină potenţialul terapeutic al unei enzime în tratarea bolilor autoimune, deschizând noi perspective pentru gestionarea afecţiunilor precum Miastenia Gravis.
Miastenia gravis este o boală autoimună neuromusculară cronică, caracterizată prin slăbiciunea muşchilor scheletici şi oboseală extremă, afectând adesea mişcările ochilor, feţei, braţelor şi picioarelor. Se estimează că aproximativ 2.300 de români suferă de această afecţiune, iar la nivel global, prevalenţa bolii este între 100 şi 350 de cazuri la un milion de persoane.
Multe boli autoimune, inclusiv Miastenia Gravis, sunt rezultatul unei activităţi neregulate a anticorpilor IgG. Într-un studiu publicat în revista Cell, cercetătorii de la Universitatea Emory din SUA au descoperit o enzimă numită CU43, capabilă să modifice anticorpii IgG hiperactivi, reducând astfel simptomele bolilor autoimune.
Enzima a demonstrat eficacitate sporită în teste pe şoareci, fiind de 4.000 de ori mai puternică decât medicamentele actuale, oferind speranţa unor tratamente mai eficiente, cu doze mai mici şi mai puţine efecte secundare. Studiile clinice pe oameni sunt următorul pas, cu scopul de a extinde utilizarea acestei enzime pentru o gamă largă de boli autoimune.
Potrivit Asociaţiei Naţionale Miastenia Gravis România, boala afectează între 56.000 şi 123.000 de persoane în Europa, provocând slăbiciune musculară severă şi dificultăţi în respiraţie, înghiţire şi vorbire.
Mai multe detalii despre această afecţiune rară pot fi găsite pe site-ul www.miastenie.ro.
