Maturizată din copilărie. Şcoala, a doua familie pentru Ana

Lecţie de viaţă de la o tânără prahoveancă.Fata a venit pe lume într-o casă cu certuri şi multe probleme de familie. Părinţii au divorţat, iar copila a ajuns să locuiască cu o bunică. După ce bătrâna şi-a pierdut viaţa, tânără a rămas pe drumuri.

Chiar dacă a fost foarte încercată de la o vârstă fragedă, Ana Maria Ioniţă nu a renunţat la şcoală şi a avut rezultate bune. Este un copil maturizat forţat de greutăţile vieţii, care trăieşte în lumea unui om matur încă de la 16 ani. Şi cel mai important, este o luptătoare care nu şi-a pierdut speranţa.

Ana Maria Ioniţă este elevă în clasa a 12-a la Liceul ,,Simion Stolnicu’’ din Comarnic. Studiază la profilul protecţia mediului. Mereu este activă la ore şi încearcă să ia note cât mai mari, pentru că doar aşa crede că va reuşi să-şi urmeze visurile.

Probleme Anei au început când părinţii ei s-au despărţit. Avea doar 14 ani. Atunci a ales să rămână cu tatăl ei şi să locuiască la bunica din partea lui. Cu mama, relaţia nu a fost niciodată bună.

O perioadă lucrurile au mers bine, însă în urmă cu doi ani, Ana a fost nevoită să plece din casa bunicii, deoarece bătrâna şi-a pierdut viaţa. Tatăl a lasat-o singură şi a plecat la muncă în Germania.

Şi-a căutat o chirie pe care să o poată plăti cu salariul pe economie, pe care îl câştigă, după ce s-a angajat. Până să se pună pe picioare, a mai lipsit de la şcoală. Nu a avut niciun sprijin. Însă şcoala i-a fost aproape, deoarece profesorii au început să se intereseze de situaţia ei. Diriginta Anei a încercat să obţină încrederea copilei, mai ales că problemele grave au apărut în anii pandemiei.

Zi de zi face naveta cu trenul, de la Buşteni, până la Comarnic, o cursă de 30 de minute, ca să ajungă la ore. Nu renunţă şi luptă pentru ce îşi doreşte. De aproape doi ani lucrează la o cafenea din Sinaia. Petrece aici 12 ore pe zi, şi în vacanţe.

Încercările prin care a trecut au maturizat-o. Acum, e independentă, responsabilă şi îşi calculează atent bugetul lunar, ca banii să îi ajungă de la un salariu la altul. Asta înseamnă că nu are cu ce să se răsfeţe. Însă toate greutăţile sociale, financiare sau de familie parcă dispar atunci când Ana face ceea ce-i place. În tot acest program aglomerat, îşi găseşte timp să joace fotbal la o echipă din liga a III-a, din Ploieşti.

Face sport din pasiune, chiar dacă la ea la liceul nu există infrastructură pentru performanţă. Elevii fac orele de sport în condiţii grele, iar profesorii speră că vor găsi finanţare pentru o sală mai mare. Şi nu sunt singurele probleme ale copiilor din localitate.

Aşa că profesorii, alături de elevi, organizează un eveniment pentru a strânge fonduri. Vor vinde decoraţiuni fcute chiar de ei. Au mai avut un eveniment similar pe 1 iunie, de ziua copilului, iar cu banii strânşi au cumpărat echipamente şi accesorii pentru sala de sport. Dar suma e mică pentru amenajarea unui loc de joacă modern pentru copii.

Din păcate, pentru mulţi tineri defavorizaţi, şcoala nu le poate oferi prea multe. dar sunt diferite locuri în ţară, speciale, care încearcă să creeze un viitor mai bun pentru adulţii de mâine. Iar ca Ana sunt mulţi tineri în România, care luptă în fiecare zi cu greutăţile vieţii, ca să îşi îndeplinească visele.