Pe măsură ce tehnologia redefineşte economia, securitatea şi viaţa publică, o întrebare devine tot mai importantă: cine stabileşte regulile lumii digitale – instituţiile democratice sau companiile care dezvoltă şi controlează tehnologia?
Pe 19 noiembrie 2026, Marietje Schaake, fostă membră a Parlamentului European, cercetătoare la Stanford University şi autoarea volumului The Tech Coup: How to Save Democracy from Silicon Valley vine la Bucureşti, la invitaţia Edge Institute, pentru a participa la Summitul pentru Guvernanţă Digitală 2026.
Pentru Marietje Schaake, răspunsul la această întrebare nu ţine doar de reglementare, ci priveşte însăşi capacitatea democraţiilor de a-şi exercita puterea. În ultimele două decenii, companiile de tehnologie au ajuns să controleze o parte tot mai importantă din infrastructura de care depind societăţile contemporane. Platformele digitale influenţează circulaţia informaţiei şi dezbaterea publică, companiile private gestionează infrastructuri esenţiale pentru comunicaţii şi securitate, iar sistemele de inteligenţă artificială încep să transforme modul în care sunt furnizate servicii şi sunt luate decizii. Această transformare nu a fost însoţită însă de o evoluţie pe măsură a capacităţii instituţiilor democratice de a înţelege, supraveghea şi controla aceste tehnologii. Cum au ajuns companiile private să exercite o asemenea influenţă asupra unor domenii esenţiale pentru funcţionarea statului? Şi, mai ales, ce pot face democraţiile pentru a recâştiga controlul?
Cum au ajuns companiile de tehnologie să exercite putere politică?
În volumul său The Tech Coup: How to Save Democracy from Silicon Valley, Marietje Schaake propune o perspectivă critică asupra relaţiei dintre stat şi industria tehnologică. Argumentul său porneşte de la o constatare importantă: puterea companiilor de tehnologie nu a crescut exclusiv prin succesul lor economic, ci şi prin deciziile – sau lipsa deciziilor – guvernelor. Ani la rând, autorităţile au adoptat o abordare predominant laissez-faire, considerând că intervenţia statului ar putea încetini inovaţia şi că industria ar trebui să beneficieze de libertatea necesară pentru a se dezvolta. În acelaşi timp, companiile tehnologice au preluat treptat responsabilităţi şi funcţii care ţineau în mod tradiţional de instituţiile publice. De la administrarea infrastructurii digitale la securitatea cibernetică, de la moderarea conţinutului online la gestionarea unor volume considerabile de date, tot mai multe activităţi importante au ajuns să depindă de furnizori privaţi.
Problema nu este că statul colaborează cu sectorul privat. O asemenea colaborare este inevitabilă într-o economie digitală complexă. Problema apare atunci când instituţiile publice nu mai deţin expertiza, informaţiile şi instrumentele necesare pentru a evalua serviciile pe care le contractează şi pentru a-şi asuma responsabilitatea asupra rezultatelor. Aşa cum subliniază Schaake, guvernele riscă să devină dependente de companii pe care nu le pot supraveghea în mod adecvat. Iar atunci când responsabilităţile sunt împărţite între autorităţi şi furnizori privaţi fără mecanisme clare de control, apare un vid de responsabilitate.
Într-o democraţie, delegarea unor activităţi nu poate însemna şi delegarea răspunderii publice.
Unul dintre cele mai importante obstacole în guvernarea tehnologiei este asimetria dintre instituţiile publice şi companiile care dezvoltă aceste sisteme. Tehnologia evoluează într-un ritm accelerat, iar funcţionarii publici nu dispun întotdeauna de timpul, expertiza sau resursele necesare pentru a înţelege implicaţiile noilor tehnologii. În plus, modelele de afaceri, infrastructura şi funcţionarea platformelor digitale rămân adesea opace pentru cei din afara companiilor care le controlează. Această diferenţă de cunoaştere se transformă într-o diferenţă de putere. Cum poate un guvern să reglementeze un domeniu pe care nu îl înţelege suficient? Cum poate evalua riscurile unui sistem de inteligenţă artificială pe care îl achiziţionează sau cum poate supraveghea o infrastructură digitală de care depinde, dar pe care nu o controlează? În acest context, discursul potrivit căruia reglementarea ar împiedica inovaţia merită reconsiderat. Absenţa regulilor nu garantează inovaţia în interesul public. Dimpotrivă, poate permite concentrarea puterii economice şi politice în mâinile unui număr restrâns de companii. Pentru Schaake, răspunsul nu înseamnă să oprim progresul tehnologic, ci să construim instituţii capabile să îl înţeleagă şi să îl guverneze. Aceasta presupune expertiză tehnologică independentă în procesul legislativ, mecanisme eficiente de supraveghere, reguli aplicabile şi investiţii publice în infrastructură şi competenţe digitale.
Inteligenţa artificială: între oportunitate şi suveranitate
Dezvoltarea inteligenţei artificiale face această discuţie şi mai urgentă. Guvernele au la dispoziţie volume considerabile de date, însă acestea sunt adesea fragmentate, insuficient organizate sau dificil de utilizat. Înainte de a investi masiv în noi instrumente de inteligenţă artificială, instituţiile publice trebuie să îşi dezvolte capacitatea de a-şi administra propriile date, de a le organiza şi de a le valorifica în condiţii de securitate şi responsabilitate. În acelaşi timp, utilizarea AI în administraţie ridică întrebări fundamentale: cine controlează sistemele utilizate de stat? Cine are acces la date? Ce se întâmplă atunci când decizii importante sunt influenţate de instrumente dezvoltate şi operate de companii private? Şi cum se poate asigura că adoptarea tehnologiei nu creează noi dependenţe strategice? Miza nu este doar eficienţa administrativă. Este capacitatea statului de a folosi tehnologia fără a-şi compromite autonomia, securitatea şi responsabilitatea faţă de cetăţeni.
Aceeaşi logică se aplică infrastructurii digitale. Centrele de date, cablurile submarine, reţelele de comunicaţii şi capacităţile de producţie a semiconductorilor reprezintă componente importante ale economiei şi securităţii naţionale. Cu toate acestea, informaţiile despre modul în care funcţionează, despre resursele pe care le consumă şi despre implicaţiile concentrării lor economice sunt adesea limitate. Suveranitatea digitală nu poate însemna doar adoptarea unor tehnologii noi sau atragerea investiţiilor private. Ea presupune şi capacitatea de a înţelege, controla şi proteja infrastructurile de care depinde funcţionarea societăţii.
Poate statul să recâştige controlul asupra tehnologiei?
Experienţa Uniunii Europene oferă un exemplu important de încercare de a restabili echilibrul dintre puterea companiilor tehnologice şi responsabilitatea instituţiilor democratice. Prin Digital Services Act, Digital Markets Act şi AI Act, Uniunea Europeană a construit un cadru de reglementare care urmăreşte să consolideze transparenţa, responsabilitatea, concurenţa şi protecţia drepturilor fundamentale în mediul digital. Aceste iniţiative arată că statul nu este condamnat să rămână un simplu observator al transformărilor tehnologice. Însă reglementarea este doar o parte a soluţiei. Guvernele trebuie să investească în propriile competenţe, să dezvolte infrastructură publică şi să aibă capacitatea de a evalua independent tehnologiile pe care le utilizează. În fond, întrebarea nu este dacă statul poate concura cu sectorul privat în dezvoltarea fiecărei tehnologii, ci dacă poate păstra controlul democratic asupra modului în care aceasta este utilizată şi asupra efectelor pe care le produce.
Marietje Schaake la Summitul pentru Guvernanţă Digitală 2026
Pe 19 noiembrie 2026, Marietje Schaake va participa la Summitul pentru Guvernanţă Digitală 2026, organizat de Edge Institute, unde va aborda una dintre cele mai importante provocări ale prezentului: cum pot guvernele să valorifice potenţialul tehnologiei şi al inteligenţei artificiale fără să îşi compromită suveranitatea, securitatea şi responsabilitatea democratică?
Marietje Schaake este una dintre vocile importante ale dezbaterii internaţionale despre relaţia dintre tehnologie, putere şi democraţie. Între 2009 şi 2019, a fost membră a Parlamentului European, unde a lucrat în domeniile politicii comerciale, politicii externe şi politicii tehnologice. În prezent, este cercetător afiliat Stanford University, în cadrul Cyber Policy Center şi Institute for Human-Centered AI, editorialistă Financial Times şi membră a UN High-Level Advisory Body on AI. Este, de asemenea, autoarea volumului The Tech Coup: How to Save Democracy from Silicon Valley. Experienţa sa directă în instituţiile europene, completată de cercetarea şi activitatea publicistică, îi oferă o perspectivă relevantă asupra modului în care puterea tehnologică a evoluat şi asupra instrumentelor prin care instituţiile democratice îşi pot recâştiga capacitatea de acţiune.
Despre Summit
Cu peste 30 de speakeri confirmaţi, printre care Preşedintele României, ministrul delegat pentru Digitalizare şi Inteligenţă Artificială şi reprezentanţi ai statelor care au construit modele relevante de guvernanţă digitală, precum Ucraina, Polonia, Germania şi Estonia, cea de-a doua ediţie a Summitului pentru Guvernanţă Digitală va reuni perspective internaţionale şi experienţe concrete pentru a explora atât riscurile transformării digitale, cât şi soluţiile necesare.
Organizat sub Înaltul Patronaj al Preşedintelui României, Summitul va pune în discuţie teme esenţiale pentru viitorul administraţiei şi al democraţiei: consolidarea capacităţii instituţionale, dezvoltarea infrastructurii digitale şi construirea unor mecanisme eficiente de guvernanţă, care să asigure controlul democratic asupra tehnologiei.
Cine poate participa?
Summitul se adresează reprezentanţilor instituţiilor publice, companiilor din sectoarele tehnologiei, digitalizării şi finanţelor, societăţii civile, mediului academic, cercetătorilor, studenţilor şi tuturor celor interesaţi de transformarea relaţiei dintre cetăţean şi stat în era digitală.
Participarea se face pe bază de înregistrare, în limita locurilor disponibile. La ediţia precedentă, numărul solicitărilor de participare a depăşit cu 50% capacitatea sălii. Accesul la Palatul Cotroceni este permis începând cu ora 08.00, pe baza înscrierii prealabile şi a prezentării unui act de identitate valabil.
Înscrie-te la Summitul pentru Guvernanţă Digitală 2026 →
DESPRE EDGE INSTITUTE
Lansat în martie 2025 la iniţiativa unor lideri din sectorul tech, mediul de business, societatea civilă şi mediul academic, think tank-ul Edge Institute facilitează transformarea digitală a României prin advocacy, materiale de politică publică, cercetări şi proiecte strategice în sfera digitalizării. edgeinstitute.ro
Advertorial
