Secretarul de stat Marco Rubio, într-un răspuns transmis Kyiv Post, a calificat încălcările frontierelor drept ”provocări” şi a reafirmat ”angajamentul ferm” faţă de apărarea NATO.
Pe Flancul Estic al NATO, din ce în ce mai tensionat, secretarul de stat american Marco Rubio merge pe o linie subţire, încercând să proiecteze hotărârea de neclintit a Americii împotriva agresiunii ruseşti şi, în acelaşi timp, să apere o derogare controversată în domeniul energetic pentru guvernul Ungariei, favorabil Kremlinului.
Această delicată manevră diplomatică survine în contextul în care incursiunile ruseşti – în principal sub forma încălcării spaţiului aerian cu drone şi avioane de vânătoare în ţări precum Polonia, România, Lituania, Estonia şi Danemarca – au crescut în ultimele luni, determinând NATO să lanseze operaţiunea Eastern Sentry şi să-şi consolideze poziţia defensivă.
Aceste incidente, pe care NATO le condamnă ca fiind ”extrem de escaladante”, subliniază ”nivelul ridicat de tensiune” recunoscut chiar de Rubio.
Poziţia secretarului de stat, aşa cum a transmis-o în răspunsul la întrebările Kyiv Post în timpul unei conferinţe de presă în Canada miercuri după-amiază, surprinde cele două forţe opuse care modelează politica externă a SUA faţă de Europa în acest moment: un angajament ferm faţă de alianţa NATO şi o abordare tranzacţională în relaţia cu un aliat adesea capricios, Ungaria.
”Nu este în favoarea” provoarcării – dar care este planul?
În ceea ce priveşte mişcările agresive ale Rusiei în Europa de Est, limbajul lui Rubio a fost direct, dar vag în ceea ce priveşte detaliile unei noi strategii.
”Nu suntem în favoarea lor. Adică, nu ne plac. Dar avem un angajament ferm faţă de NATO şi de apărarea partenerilor noştri în cazul în care aceştia ar fi atacaţi”, a declarat Rubio corespondentului Kyiv Post.
El a adăugat că acţiunile Rusiei sunt ”contraproductive şi creează în mod evident un nivel ridicat de tensiune care ar putea declanşa ceva mai amplu, ceea ce ar fi o veste proastă pentru ei şi, de fapt, o veste proastă pentru toată lumea”.
Deşi aceste cuvinte reprezintă o afirmare clară a angajamentului prevăzut la articolul 5, criticii au subliniat rapid că activitatea Rusiei se accelerează.
Numai în septembrie, mai mulţi aliaţi NATO au solicitat consultări oficiale în temeiul articolului 4, după repetate incursiuni ale dronelor şi, în cazul Estoniei, o încălcare a spaţiului aerian de către un avion de vânătoare.
Preocuparea capitalelor aliate este că simplul fapt de a ”nu aprecia” incursiunile nu constituie un factor de descurajare suficient de puternic pentru Kremlin, care pare să testeze limitele alianţei occidentale.
Ultimele evoluţii sugerează o nouă fază a războiului hibrid, forţând SUA şi Europa să se concentreze pe ”ziduri” anti-drone şi apărare aeriană integrată, potrivit anunţurilor recente ale NATO şi UE.
Durerea de cap a Ungariei: un an vs. pe termen nelimitat
A doua problemă, şi poate mai spinoasă din punct de vedere politic, care a ajuns pe biroul lui Rubio este recenta decizie a administraţiei Trump de a acorda Ungariei derogări de la sancţiuni – o victorie importantă pentru prim-ministrul Viktor Orbán după întâlnirea sa de la Casa Albă cu preşedintele Donald Trump, scrie News.ro.
Rubio a confirmat natura duală a derogării, care permite Ungariei să continue să depindă de energia rusă.
În ceea ce priveşte centrala nucleară, el a explicat că derogarea pentru proiectul de extindere Paks 2, în care este implicată Rusia, este aparent pe termen nelimitat, permiţând finalizarea instalaţiei aflate deja în construcţie. Rubio a justificat acest lucru ca o măsură de promovare a ”independenţei energetice” pe termen lung a Ungariei.
De remarcat este faptul că Departamentul de Stat, condus de Rubio, conduce şi o negociere separată pentru ca Ungaria să achiziţioneze pentru prima dată combustibil nuclear american – o încercare clară de a diversifica sursele de energie, îndepărtându-se de Moscova, chiar dacă centrala în sine este proiectată de ruşi.
În ceea ce priveşte petrolul şi gazul, Rubio a explicat că derogarea pentru conductele care transportă petrol şi gaz rusesc este o ”prelungire de un an”, deoarece o întrerupere imediată ”ar fi profund traumatizantă pentru economia lor”.
Clarificarea secretarului cu privire la termenul de un an pentru petrol şi gaze contrazice în mod direct afirmaţia lui Orbán şi a diplomatului său de vârf pentru mass-media maghiară, potrivit căreia el a obţinut o ”scutire completă... fără limită de timp” pentru conductele Druzhba şi TurkStream.
Această divergenţă a alimentat suspiciunile la Capitol Hill, unde un grup bipartid de senatori a introdus recent o rezoluţie prin care se solicită Ungariei să pună capăt dependenţei sale de energia rusă.
Derogarea, care permite sancţiunilor SUA să ocolească achiziţia de petrol şi gaze ruseşti de către Ungaria, a fost întâmpinată cu frustrare în întreaga Europă, deoarece riscă să submineze unitatea sancţiunilor occidentale – un pilon principal al strategiei de a paraliza economia de război a Moscovei.
Pentru administraţia Trump, acordul cu Orbán este considerat o situaţie avantajoasă pentru toate părţile: menţinerea unui aliat cheie şi membru NATO departe de colapsul economic, asigurând în acelaşi timp angajamente lucrative pentru companiile americane, inclusiv achiziţionarea de GNL american în valoare de peste 600 de milioane de dolari.
Dar pentru restul NATO, acrobaţia diplomatică a lui Rubio – condamnarea provocărilor Rusiei, oferind în acelaşi timp o linie de salvare sub formă de sancţiuni unuia dintre cei mai mari clienţi ai săi – ridică o întrebare fundamentală, aşa cum a declarat miercuri un diplomat european pentru Kyiv Post: ”Când vine vorba de confruntarea cu Kremlinul, alianţa are o singură politică sau treizeci şi două?”
