Nu putem merge înainte fără să privim onest înapoi.
Într-o Românie prinsă între breaking news şi crizele zilei, există subiecte despre care încă vorbim prea puţin. Dramele din anii comunismului, mai ales cele trăite de copiii abandonaţi, au fost mult timp ţinute sub preş. „Muzeul Abandonului” le aduce din nou în faţa noastră.
Acesta nu este un muzeu clasic. Nu are ziduri, dar are arhive, nu are vitrine, dar are mărturii. Este un muzeu digital şi, mai mult decât atât, o lecţie de memorie şi responsabilitate. O radiografie a uneia dintre cele mai dureroase realităţi ale perioadei comuniste: copiii abandonaţi, declaraţi „ai statului” şi lăsaţi în aşa-numitele cămine-spital, fără afecţiune, fără voce, fără viitor.
Sute de mii de copii au trăit în instituţii unde suferinţa era normă, iar tăcerea – regulă. La începutul anilor ’90, în ţările ex-comuniste existau peste jumătate de milion de copii abandonaţi. În România, cifrele oficiale vorbeau despre aproximativ 100.000. Realitatea a fost însă mult mai dură. În spatele statisticilor stau destine frânte, traume adânci, vieţi începute sub semnul lipsei de iubire şi al umilinţei.
Într-un moment în care peste 50% dintre români declară, potrivit datelor sociologice recente, o formă de melancolie faţă de regimul totalitar care ne-a marcat istoria, Muzeul Abandonului aduce dovezi. Nu opinii, nu nostalgii selective, ci documente, imagini, mărturii. Consecinţele concrete ale unui sistem care a eşuat în tăcere şi care a produs răni ce nu se şterg odată cu schimbarea regimului.
Pentru prima ediţie a noii sale emisiuni de la Prima TV, jurnalista Mădălina Dobrovolschi a ales să deschidă dialogul exact pe această temă a abandonului. Nu pentru că este un subiect comod, ci pentru că este unul necesar.
În cadrul emisiunii „România, cine eşti?”, realizată şi moderată de Mădălina Dobrovolschi, conversaţia cu Oana Drăgulinescu, fondatoare Muzeul abandonului şi Remus Ştefureac, director Inscop Research, pune faţă în faţă misiunea muzeului şi mesajul pe care societatea ni-l transmite astăzi prin sondaje. Este un paradox care ar trebui să ne neliniştească. Cum putem idealiza un sistem care a produs asemenea drame? Cum putem vorbi despre „siguranţă” şi „ordine” ignorând generaţii întregi de copii abandonaţi în numele unei ideologii?
Această ediţie nu este despre vină colectivă, ci despre responsabilitate colectivă, despre a recunoaşte public trauma supravieţuitorilor şi despre a învăţa lecţiile trecutului pentru ca istoria să nu se repete sub alte forme.
Sâmbătă, de la ora 13:00, la Prima TV, „România, cine eşti?”.
