Iranul a respins un plan în 15 puncte propus de SUA pentru a încheia războiul şi a descris iniţiativa drept „ilogică”. Potrivit agenţiei semi-oficiale Fars, un armistiţiu este în prezent exclus pentru Iran. Fars a relatat, citând surse informate, că „nu este logic” să negociezi cu actori care încalcă acordurile. În schimb, Iranul se concentrează pe atingerea „ţintelor sale strategice” în conflict. Doar atunci când acestea vor fi îndeplinite se va putea discuta despre încheierea războiului – dar nu despre un armistiţiu, arată Cotidianul.ro.
Ce doreşte SUA de la Iran?
- Desfiinţarea capacităţilor nucleare existente care au fost deja dezvoltate
- Un angajament că Iranul nu va urmări niciodată obţinerea de arme nucleare
- Niciun material nu va fi îmbogăţit pe teritoriul Iranului
- Tot materialul îmbogăţit va fi livrat către Saba, conform unui calendar stabilit de părţi
- Instalaţiile de la Natanz, Isfahan şi Fordow vor fi dezafectate – distruse
- Agenţia pentru Energie Atomică va avea acces la toate informaţiile din interiorul graniţelor Iranului
- Iranul va renunţa la aliaţii din regiune
- Va înceta efectiv finanţarea şi înarmarea acestor grupuri din regiune
- Strâmtoarea Hormuz va rămâne deschisă, va fi o zonă maritimă liberă – fără blocaje
- Amânarea unei decizii privind programul de rachete balistice
- Rachetele balistice vor fi utilizate doar în scop defensiv
Ce ar primi Iranul în schimb?
- Ridicarea tuturor sancţiunilor
- Sprijin pentru promovarea şi dezvoltarea unui program nuclear civil la Bushehr (pentru producerea de energie electrică)
- Eliminarea ameninţării reintroducerii automate a sancţiunilor.
Iranul respinge negocierile şi formulează propriile cereri
Din Iran vin însă semnale contradictorii. Oficial, conducerea neagă că ar negocia cu SUA. În acelaşi timp, presa americană relatează că Gardienii Revoluţiei iraniene ar fi prezentat, la rândul lor, un set de cerinţe. Oficialii iranieni le-au spus ţărilor care încearcă să medieze negocierile de pace cu SUA că au fost păcăliţi deja de două ori de preşedintele Trump şi „nu vrem să fim păcăliţi din nou”, potrivit unei surse citată de Bloomberg. Ei se tem că Trump câştigă timp în timp ce aduce mai mult echipament militar în Orientul Mijlociu.
Condiţiile puse de Iran
Iranul a prezentat cinci condiţii specifice în care ar fi dispus să încheie războiul, potrivit PressTV.
- O oprire completă a „agresiunii şi asasinatelor”.
- Stabilirea unor mecanisme concrete care să garanteze că nu va fi reluat războiul împotriva Republicii Islamice.
- Plata garantată şi clar definită a despăgubirilor şi reparaţiilor de război.
- Încheierea conflictului pe toate fronturile şi pentru toate grupările de rezistenţă implicate în întreaga regiune.
- Recunoaştere internaţională şi garanţii privind dreptul suveran al Iranului de a exercita control asupra Strâmtorii Hormuz.
Mass-media de stat din Iran afirmă că, după analizarea celor 15 puncte transmise de SUA prin intermediul pakistanezilor, acestea trebuie respinse deoarece sunt „excesive”. CNN arată că oficialii administraţiei Trump lucrează pentru a organiza o întâlnire în Pakistan în acest weekend, pentru a găsi o cale de ieşire din război, potrivit unor oficiali de rang înalt, însă calendarul rămâne incert.
Cine va negocia pentru SUA si pentru Iran?
„Vorbim cu liderii potriviţi şi îşi doresc foarte mult să ajungă la un acord”, a spus Trump, miercuri, despre discuţiile incipiente dintre SUA şi Iran, care ar fi avut loc loc chiar atunci, scrie The Washington Post. Surse din Golf au declarat pentru britanicii de la The Telegraph că liderii iranieni refuză să mai negocieze cu Steve Witkoff şi Jared Kushner. Aceştia i-ar fi ”înjunghiat pe la spate”, atacul american de pe 28 februarie venind în timpul negocierilor cu cei doi trimişi americani. Preferatul Iranului ar fi vicepreşedintele JD Vance. Acesta, foarte apropiat de aripa MAGA a Partidului Republican, s-a făcut nevăzut de la începutul războiului, iar preşedintele Trump a şi spus că Vance are o viziune diferită asupra acestui război.
Cu cine va negocia Vance sau Rubio? Mossadul si armata israeliana au decapitat regimul. La celălalt capăt al mesei ar mai putea fi Abbas Araghchi, ministrul de Externe al Iranului. Este un diplomat cu experienţă, dar nu poate vorbi în numele Gărzilor Revoluţionare ale Iranului. A mai fost vehiculat preşedintele Parlamentului, Mohammad Bagher Ghalibaf. Însă este imposibiul de găsit ”Delcy Rodríguez a Iranului”, care să accepte un târg foarte favorabil Casei Albe. Iar apoi, până şi Delcy Rodriguez l-a numit la Ministerul Apărării din Venezuela pe fostul şef al spionajului, Gustavo Gonzales, cel care a administrat si locurile de tortură în timpul regimului Maduro. A fost suspectat de ONU de crime împotriva umanităţii, în 2022.
Continuarea războiului cu Iranul, o variantă care câştigă teren
Apoi, este fundamental dacă Israelul, ca parte centrală a conflictului, ar sprijini iniţiativa diplomatică a SUA. Reprezentanţi israelieni au subliniat recent că intenţionează să continue atacurile – indiferent de eventualele discuţii dintre Washington şi Teheran. Având în vedere poziţiile divergente, o înţelegere rapidă pare puţin probabilă în acest moment. Deşi există prime semnale diplomatice, poziţiile celor două părţi sunt încă foarte îndepărtate.
Apoi, semnalele din monarhiile arabe fin Golf sunt mixte. Apelul pentru o soluţie diplomatică între SUA şi Iran s-a auzit din primele zile. Însă, după daunele majore provocate de Iran instalaţiilor petroliere din regiune, încep să se audă şi analiştii anti-iranieni şi pro-israelieni care testează terenul pentru un război extins. O fac prin interviuri şi analize în presa internaţională. ”SUA nu-şi pot permite să piardă războiul”, spune un expert din Qatar, citat de Berliner Zeitung. Fie Iranul capitulează, fie se prăbuşeşte intern – ar fi singurele variante acceptabile pentru monarhiile din Golf şi pentru SUA. Dar şi pentru Israel.
Propuneri pentru negociere cu Iranul, dar şi 7.000 de trupe suplimentare
Iar ceea ce se întâmplă concret, dincolo de negocierile neconfirmate SUA-Iran, indica spre o continuare a conflictului. Loviturile comune ale SUA şi Israel asupra Iranului continuă, în timp ce rachetele iraniene declanşează alarme în toată Israelul. Statele din Golf resimt efectele. Arabia Saudită şi Bahrain au interceptat rachetele iraniene. Kuweitul a raportat un incendiu la aeroportul principal, unde a fost lovit un rezervor de combustibil a fost lovit, potrivit Bloomberg.
În paralel, Statele Unite au desfăşurat aproximativ 7.000 de trupe terestre suplimentare în Orientul Mijlociu, de la începutul războiului cu Iranul. Misiunea lor este o preociupăare mai mare pentru regimul iranian decât negocierile de pace. Donald Trump şi Benjamin Netanyahu au demonstrat că pot ataca chiar în timpul negocierilor. S-a întâmplat şi în iunie 2025 (războiul de 12 zile), şi in februarie 2026. Prima opţiune menţionată de specialişti este ca aceste trupe să preia controlul Insulei Kharg. Dar sunt luate în considerare şi operaţiuni pe coasta iraniană pentru a asigura Strâmtoarea Hormuz. Sau ar trebui chiar să pătrundă în interiorul ţării şi să securizeze stocurile de uraniu ale Iranului.
Scenariul Iwo Jima în insula Kharg şi în economia lumii
Liderii care au mai rămas în viaţă la Teheran sunt mai atenţi la declaraţii precum cele făcute de senatorul Lindsey Graham. „Am luat Iwo Jima. Putem face asta şi acum”, a spus Graham, la Fox News. Aproximativ 7.000 de soldaţi americani au murit când insula ocupată de japonezi a fost cucerită în februarie şi martie 1945. Donald Trump a demonstrat în ultimul an că urmăreşte o linie neoconservatoare şi războinică, apropiata de Lindsey Graham, nicidecum linia facţiunii MAGA, pe care a mizat în campania prezidenţială.
Indiferent că se va ajunge sau nu la un scenariu Iwo Jima, acest Al Treilea Război din Golf va duce la o criză energetică, potenţial economică, globală şi la o intensificare a cursei înarmării. Asta în special în cazul aliaţilor SUA din Europa şi din Golf, care se tem de impredictibilitatea Washingtonului. Înarmarea presupune consum de energie, iar energia din Golf este nesigură. Rusia are aceste surse de energie. Înarmarea şi relansarea economică prin industria militară ce se prefigurează în Europa presupune şi minerale rare. Iar China are cvasimonopol pe mineralele rare.
