Cifra este ameţitoare. Depresia cauzată de expunerea la riscuri psihosociale (PSR) la locul de muncă costă ţările europene între 45 şi 103 miliarde de euro în fiecare an. Aceasta este concluzia unui studiu ştiinţific internaţional comandat de Institutul Sindical European (centrul de cercetare şi formare al Confederaţiei Sindicale Europene) şi pe care „Les Echos” a putut să-l consulte, potrivit Rador.
Echipa, condusă de Hélène Sultan-Taïeb, economist specializat în sănătate ocupaţională la Universitatea din Quebec, şi Isabelle Niedhammer, epidemiolog la Institutul Naţional Francez de Sănătate şi Cercetare Medicală (Inserm), a lucrat cu cele 27 de ţări membre ale Uniunii Europene, precum şi cu Regatul Unit.
Cercetarea s-a concentrat pe cei cinci factori de risc psihosocial (PSR) identificaţi la locul de muncă, care sunt presiunea la locul de muncă, orele de lucru prelungite, echilibrul dintre eforturile depuse de angajat şi recompensele primite, insecuritatea locului de muncă şi hărţuirea morală.
Studiul paneuropean, care se bazează pe date din 2015, a început prin identificarea proporţiei depresiilor legate de muncă. Depresii care sunt rareori recunoscute ca boli profesionale, ceea ce contribuie la invizibilizarea în mare măsură a incidenţei riscurilor psihosociale şi, prin urmare, a importanţei prevenirii acestora.
Echipa de cercetători a evaluat apoi costul anual pentru fiecare ţară. În primul rând, există, desigur, cheltuielile acoperite de sistemul de sănătate. Există, de asemenea, costul pentru angajaţi, dar şi anii de viaţă pierduţi. „În 2015, aproape 5.000 de decese legate de depresie în UE au fost atribuibile tulburărilor de sănătate post-traumatice la locul de muncă”, subliniază Hélène Sultan-Taïeb. În principal, bărbaţii sunt cei care se sinucid mai des decât femeile.
În cele din urmă, există costul suportat de angajatori. În toate ţările europene, studiul estimează că peste 80% din această povară este suportată doar de companii, 53% din cauza absenteismului indus şi 34% din cauza… prezenteismului. Deoarece angajaţii în cauză sunt mai puţin eficienţi. O realitate de care companiile nu sunt neapărat conştiente. Nici în Franţa, nici în alte părţi.
Cu toate acestea, problema este o preocupare deosebită pentru Franţa, care are cel mai mare cost anual la 100.000 de angajaţi – indicatorul ales pentru a permite comparaţii internaţionale.
Cu o tensiune deosebit de puternică asupra a trei dintre cele cinci riscuri psihosociale identificate: presiunea, echilibrul dintre efort şi recompensă şi hărţuirea morală. Săptămâna de lucru de 35 de ore înseamnă, fără îndoială, că impactul orelor de lucru excesive este mai limitat. Acelaşi lucru este valabil şi pentru nesiguranţa locului de muncă.
Franţa, pe de altă parte, nu se află la coada clasamentului, dar se află la mijloc în ceea ce priveşte cealaltă problemă a sănătăţii lucrătorilor, şi anume bolile coronariene atribuibile riscurilor psihosociale la locul de muncă.
În acest sens, ţările din Europa Centrală, de Est şi de Sud sunt suprareprezentate, în special Bulgaria, Ungaria, Letonia, Grecia şi România.
Lucrarea comandată de Institutul Sindical European oferă prima evaluare a costului bolilor coronariene şi accidentelor vasculare cerebrale legate de muncă în Europa. Deşi este departe de costurile pentru depresie, acesta reprezintă totuşi între 12 şi 14 miliarde de euro în fiecare an.
Toate aceste elemente sunt un argument pentru Confederaţia Europeană a Sindicatelor, care doreşte o directivă europeană dedicată prevenirii riscurilor psihosociale legate de muncă.
Un subiect bun şi pentru sindicatele franceze, în primul rând pentru CFE-CGC, care vor vedea în studiu un argument suplimentar pentru luarea în considerare a riscurilor psihosociale printre bolile profesionale, aspect cu care angajatorii nu sunt de acord.
