Fluxul de gaze dinspre România spre Ungaria a încetat de tot, niciun metru cub nemaitrecând la vecini pe gazoductul Arad-Szeged. Săptămâna trecută, ţeava era plină la capacitatea ei maximă – 7,2 milioane metri cubi, scrie Cotidianul.
Acestea erau gazele pe care Ungaria le aducea din Turcia, via Bulgaria şi România, ele având în cea mai mare parte provenienţă rusească. Ungaria, depedentă de importul de gaze ruseşti foloseşte România şi Serbia ca să aducă gaze via Turcia şi Bulgaria.
Ţara nu are o altă soluţie pentru a se alimenta cu gaze, deşi UE şi SUA le cer să renunţe la cele ruseşti. Există într-adevăr posibilitatea de a aduce unele cantităţi de GNL de la terminalele de la Mediterana, or de a importa din Norvegia, via Polonia, însă cantităţile sunt mici iar fluxurile discontinue, ca să nu mai vorbim de capacitatea limitată a gazoductelor de interconexiune cu vecinii.
Stoparea, cel puţin temporar al fluxurilor de gaze către Ungaria, prin România, este o veste neplăcută pentru Transgaz , care este private de perceperea tarifelor de tranzit pentru firmele din ţara vecină care fac importuri.
În ceea ce priveşte producţia internă din România, aceasta rămâne constantă – în jurul a 24 de milioane de metri cubi. Importurile noastre via Bulgaria, prin punctul de intrare Negru Vodă, rămân şi ele constante, la 13 milioane metri cubi. Constant este şi exportul nostru în Republica Moldova – în jurul a 3 milioane metri cubi şi apare un mic export către Ucraina, pe la Negru Vodă, însă şi acesta este un tranzit pe care Transgaz îl asigură pentru ucraineni, care aduc unele cantităţi tocmai din Grecia, pe Coridorul Vertical.
În perspectiva sezonului rece, care începe oficial în 1 noiembrie, România se bazează în acoperirea consumului pe producţia curentă, pe extracţia din depozite şi pe importuri. De obicei, proporţia este cam 40 – 40 – 20%. În cazul unor episoade geroase, importul poate acoperi mai mult din consum, până la 30%.
