Din momentul în care au fost anunţate nominalizările, putem considera că a început numărătoarea inversă pentru premiile Oscar din acest an. Marele favorit este filmul "Oppenheimer" cu 13 nominalizări, urmat de pelicula Poor Things cu 11 nominalizari si Killers of the Flower Moon prezent în 10 categorii.
Deşi este nomminalizat la câteva categorii, mulţi consideră deja ca Barbie, filmul cu încasări uriaşe, este perdantul Oscarului din acest an. Dacă au sau nu dreptate, aflăm pe 10 martie.
Criticul de film, Irina Margareta Nistor, este invitata mea de la acesta ora.
A fost aşadar o surpriză că a devenit favorit Oppenheimer şi nu Barbie? Ce-au căutat membrii Academiei de Film?
Ah nu, nu, din start era favorit Oppenheimer, dar mergea în principiu la pachet cu Barbie şi era puţin probabil să iasă amândoi. Dar marea surpriză a fost că a dispărut de la câteva dintre secţiunile importante, respectiv la regie şi la actriţa principală, şi de aici au izbucnit toate discuţiile şi scandalurile. Dar, totuşi, Oppenheimer este din cu totul altă lume, altă categorie, iar Barbie era sigur cel mai vizionat, adică cele mai multe bilete vândute. Asta era o mare realizare a sa şi, mă rog, era bine făcut, condiţie feministă, tot ce vrei pentru anul ăsta, când trebuie şi respectate nişte categorii ca să intri pur şi simplu în discuţie.
A fost o peliculă care v-a surprins la nominalizările de la acestă ediţie?
M-am bucurat foarte tare că a ajuns acolo Perfect Days, care este filmul lui Wim Wenders, pentru că e un film mai rafinat şi mă temeam că nu o să aibă răbdare, pentru că pentru un început îţi trebuie puţină răbdare, în schimb de la jumătate încolo este absolut extraordinar şi construit colosal de bine. Şi ceea ce m-a surprins, dar mă rog am înţeles, există o logică în faptul că dintr-o dată a apărut printre nominalizaţi Golda, care e un film pe care l-au prezentat anul trecut la Berlinală şi cu Helen Mirren, sigur e doar la machiaj şi cuafură, dar totuşi nu figura printre preferate, dar ne dăm seama că de fapt este o chestie legată strict de situaţia politică.
Totuşi cine s-a aşteptat ca Barbie să fie favoritul membrilor Academiei? Pentru că au fost preferate filme serioase, două dintre ele au la bază personaje şi întâmplări reale, cam asta este reţeta de obicei la Oscar-uri.
Eu cred că este un film foarte serios dacă îl privim cu atenţie, pentru că e totuşi despre condiţia femeii şi e tratată cu multă inteligenţă de Greta Gerdus. Eu cred că e şi o actriză, dar şi o regizoare foarte mare, pentru că a ştiut să treacă dintr-o parte în altă şi să funcţioneze perfect, aşa încât nu puteau să-l ignore, plus că în general ei sunt atenţi ce votează, cei 11 mii care votează sunt atenţi şi în funcţie de ce place publicului. Adică nu vor neapărat să nu aibă niciun privitor în seara cu pricina şi să nu fie comentate inclusiv personajele care apar pe Covorul Roşu şi cum sunt ele îmbrăcate şi mai ales ”îmbijuteriate”, ca să zic aşa.
Şi credeţi, totuşi, că publicul a înţeles ironia filmului sau s-a blocat la aceste lucruri frumoase despre care ne spuneaţi?
Cred că ironia a fost ceva mai greu de înţeles şi foarte bine că în privinţa lui Ken au fost multe discuţii, iată că până la urmă el a ajuns la nominalizat şi nicidecum Margot Robbie. Acolo pare chiar o foarte mare nedreptate pentru că fără ea acest film nu exista. E ca şi cum ai spune că există păpuşa Barbie fără imaginea propriu-zisă a acestei categorii. Degeaba în film apar păpuşi de toate culorile, dimensiunile şi vârstele pentru că ea totuşi este perfecţiunea fetei, aşa cum ne imaginăm noi, zâna din poveste.
Lista nominalizatilor pentru cel mai bun rol masculin ii cuprinde pe Bradley Cooper, "Maestro", Paul Giamatti, pentru "The Holdovers", Cillian Murphy in "Oppenheimer" si Jeffrey Wright pentru "American Fiction". Sunt actori cunoscuti dar staruri in acceptiunea Hollywoodului este doar Bradley Cooper. Vă surprinde lipsa numelor grele de pe acestă listă?
Îmi face plăcere că au înţeles cât de bine jucau ceilalţi. Paul Giamatti este un actor foarte mare. Kenan Murphy de asemenea este imens. Sigur, el este irlandez şi cred că marea izbândă a fost anul ăsta a Europei. Pentru că şi la filmele internaţionale, şi la filmele celelalte, inclusiv la regie, ştim foarte bine că este un englez.
Adică cu şansele cele mai mari. M-am bucurat că sunt acolo. În schimb, la rolurile secundare era interesant de văzut că totuşi n-au avut curajul să nu-l treacă pe De Niro acolo, deşi nu cred că era cazul, pentru că rolul e mic şi nimic spectaculos faţă de ce e el în stare de obicei să facă. Dar au zis, bun, hai să-l trecem şi pe De Niro. Am pornit de la întrebarea pe care ai pus-o, adică au nevoie şi de staruri atunci când fac nişte nominalizări. Dar şansele sunt relativ mici să câştige. Sigur că Downing Jr. este atât de bun încât chiar ar fi o imensă nedreptate să nu ia, cam cât Empire State Buidling, pentru un rol secundar. Chiar dacă rolul lui e chiar un rol principal.
Să ne gândim că se schimbă imaginea actorilor celebri care preferă roluri secundare?
Da, cred că în general un actor foarte mare nu are niciun fel de problemă să joace un rol secundar. Tocmai, poate să îl nobileze mult peste rolul principal care e de obicei complicat şi de lungă durată. Pe când aşa e suficient să strălucească. E chiar ca o stea. Că tot vorbim de stelele de cinema.
Şi că tot vorbim despre cele mai bune roluri, trecem la rolul feminin. Aici avem trei nume celebre şi două actriţe care sunt mai puţin cunoscute. Le avem pe Annette Bening, Carrie Mulligan si Emma Stone, dar şi pe Lily Gladstone şi Sandra Hüller. Aveţi vreo preferată?
Mai mult că sigur că Gladstone o să ia, pentru că ştim că face parte din minoritatea americană şi este pentru prima dată când ia şi ştii că întotdeauna la Oscaruri îşi doresc să se întâmple pentru prima dată. Pentru prima data cand ia o femeie regizor, pentru prima dată când ia o femeie care vine din Asia, o actriţă din Asia, aşa cum s-a întâmplat anul trecut, deşi toate şansele mergeau spre Australia şi spre TAR. Iar cealaltă vine din Europa, mai mult decât atât, este o actriţă nemţoaică, e chiar în două filme, pentru că apare pe lângă Anatomia unei prăbuşiri, ea apare şi în zona de interes care este la filmele internaţionale. Deci o actriţă nemţoaică care a jucat şi în Toni Erdmann, care parţial s-a turnat în România şi cu care a ajuns colaborator, ma rog, co-producator, sigur, nu principal, dar important, chiar şi la Oscar, acum câţiva ani, după cum ne amintim, când a luat însă un iranian din motive politice, ca să-i facă în ciudă lui Trump.
Cât de mult contează campaniile de PR când vorbim de nominalizări şi câştigători?
Enorm! Contează foarte mult şi nu sunt numai nişte campanii de PR, sunt mult mai complexe decât atât. Adică trebuie chiar mers direct la subliminal ca să-i convingi pe cei care votează, mai ales după ce se aleg nominalizările şi mai departe când se fac următoarele şi pronosticuri, dar mai ales când se dau voturile. Pentru că voturile, în principiu, le dau fiecare pentru domeniul lor, deci actorii pentru actori, IOP, directorii de imagine pentru director de imagine, scenograf pentru scenograf, dar pentru filmul cel mare, unul dintre cele 10, acolo votează toată lumea.
Totuşi, în ultimii ani, premiile din industria filmului au fost dominate de politically correctness. Vi se pare că s-a păstrat această tendinţă?
Da, categoric, dacă ne uităm, de exemplu, la roluri secundare feminine, vedem exact cum stau lucrurile, adică sunt două actriţe de culoare, există o actriţă care este deschis LGBT, adică lucrurile, sigur, că merg în continuare şi plus că anul ăsta e 2024, anul din care era obligatoriu ca în film să ai cel puţin o referire LGBT şi să ai absolut toate rasele. Deci, oricum, sigur că merge mai departe povestea asta, dar uneori se întâmplă să fie nişte filme perfecte care par că sunt politically correct şi totuşi sunt în sine extraordinare, deci fără neapărat să stea să respecte toate regulile astea.
Tot săptămâna aceasta am avut şi nominalizările pentru Zmeura de Aur. Am avut surprize aici?
Da şi nu. De obicei se întâmplă. Sigur că Silvester Stallone nu cred că i-a făcut plăcere. Mai ales că venea într-un film în care erau readuşi în faţă toţi actorii anilor 80 şi vedetele anilor 80. Dar nici nu cred că l-a impresionat foarte tare. Am auzit că ar vrea chiar să schimbe numele de Zmeurica de Aur, să-l schimbe chiar în Silvester Stallone, dar atâta vreme cât de fiecare dată îmi place să-mi amintesc că există o statuie a lui Rocky, deci un personaj de-a lui, în Serbia. Îţi dai seama cât de mare a fost şi cum el iniţial a ajuns chiar şi la Oscar. Cred că din nou este şi o modalitate de a face reclamă. Să nu uităm pe Johnny Depp care la un moment dat juca într-un film despre cel mai prost regizor al tuturor timpurilor. Adică şi dacă eşti prost, atâta vreme cât se vorbeşte despre tine, e foarte bine. Nu cred că o să-i cadă cu ceva lui Sama Hayek, de exemplu, cerebritatea, chiar dacă e acolo. Dar toată lumea se distrează. Premiile se dau pe o zi înainte, deci pe 9 martie sunt premiile date. Aşa că o să vedem ce şi cum. Oricum, singurul lucru surprinzător a fost poate faptul că erau mai degrabă blockbustere. De obicei sunt filmele mai puţin accesate de public, adică cumpărate bilete către iubitorii de cinema.
O ultimă întrebare revenind la Oscar-uri. România nu prea este pe aceste liste, mai mult pe lista lungă. Vom vedea vreodată filme româneşti şi pe lista scurtă de la Oscaruri?
Sigur că da, într-o bună zi o să se întâmple şi asta. Cum spuneam, deocamdată, măcar la un moment dat, fie că au existat, bine ştim, Colectivul, care a fost şi la documentare şi în partea cealaltă. Deci nu e că nu s-a întâmplat niciodată. Doar că, deocamdată, nu am plecat şi cu premiul cu pricina acasă. Dar cred că e important, pentru că în felul ăsta o să facă şi mai multe filme şi o să se străduiască să fie nişte filme pe care vrea să le vadă toată planeta. Pentru că ăsta este secretul. Cel care câştigă este un film care reuşeşte să-i mişte nu nu doar pe cei care votează, ci, cred că aşa, întreg Pământul.
