Viitorul cancelar al Germaniei, Friedrich Merz (CDU), vrea să impună un anumit program de lucru săptămânal, ceea ce poate duce la desfiinţarea tradiţionalului program de lucru de 8 ore pe zi.
Planul este de a oferi angajaţilor posibilitatea de a munci mai multe ore în primele zile ale săptămânii, pentru a avea un weekend extins, transmite corespondenta HotNews în Germania, Dani Rockhoff.
„Angajaţii şi companiile doresc mai multă flexibilitate. Prin urmare, în conformitate cu Directiva europeană privind timpul de lucru, dorim să creăm posibilitatea unui timp de lucru maxim săptămânal şi nu zilnic – tot şi mai ales în interesul unei mai bune compatibilităţi a familiei şi a carierei”, au scris oficialii CDU, CSU şi SPD în acordul coaliţiei, prezentat săptămâna trecută.
În prezent, timpul maxim de lucru în Germania este de opt ore pe zi. În cazuri excepţionale, angajaţii pot lucra şi zece ore la un moment dat, dacă nu au lucrat mai mult de opt ore în medie, în 24 de ore (adică orele suplimentare trebuie compensate).
În UE nu există timp maxim zilnic de lucru, ci timp maxim săptămânal de lucru. Prin urmare, angajaţilor li se permite să lucreze maximum 48 de ore la fiecare 7 zile, inclusiv orele suplimentare.
Acesta este şi modelul de urmat, propus acum de coaliţia germană de guvernare.
„Se va aplica un timp de lucru săptămânal minim de 34 de ore pentru orele de lucru convenite în mod colectiv şi 40 de ore pentru orele de lucru care nu sunt convenite în mod colectiv”, se arată în acord. Asta înseamnă pentru Germania ruperea unei tradiţii îndelungate: din 1918, angajaţii lucrează opt ore pe zi, la norma întreagă.
Cum a reacţionat piaţa muncii
Planurile coaliţiei CDU/CSU-SPD sunt întâmpinate cu diferite reacţii. Alexander von Preen, preşedintele asociaţiei comerciale, HDE, a declarat ziarelor Funke Media Group: „Credem că este foarte bine”.
El a subliniat: „Şi nu doar noi, ca angajatori. Angajaţii noştri îşi doresc şi mai multă flexibilitate”. El vede acest lucru ca un pas către o mai bună compatibilitate între familie şi carieră.
Cercetatorul pieţei muncii, Enzo Weber, vede, de asemenea, ideea în mod pozitiv. El a declarat pentru ziarul Bild: „Angajaţii obţin libertate suplimentară. Acest lucru este fundamental pozitiv”. Cu toate acestea, el a subliniat: „Este important ca angajatorii să urmărească îndeaproape sănătatea angajaţilor lor”.
O săptămână de patru sau trei zile cu program de lucru mai lung
Conform noului model, angajaţii ar putea avea mai mult acces la o săptămână de patru zile, cu acelaşi salariu. Într-o săptămână de 40 de ore, ar putea lucra zece ore în fiecare zi, de luni până joi şi să aibă liber vineri. Alternativ, ar putea lucra mai mult de 12 ore de luni până miercuri şi apoi să aibă patru zile libere.
Totuşi, specialiştii s-au întrebat dacă această măsură i-ar face pe oameni să lucreze mai mult, iar unii angajatorii sunt sceptici cu privire la săptămâna de lucru de patru zile, a scris Bild.de.
Institutul Economic German (IW) din Köln a examinat efectele asupra productivităţii şi a constatat, în martie 2025, că doar 20% dintre companiile chestionate credeau că o astfel de comprimare a orelor de lucru ar fi posibilă.
Majoritatea companiilor se tem că vor avea costuri mai mari cu personalul, deoarece ar trebui să angajeze mai mulţi angajaţi, pentru a finaliza comenzile în a cincea zi.
Studiul IW se ocupă în principal de introducerea obligatorie a unei săptămâni de patru zile, care nu este în discuţie aici. Cu toate acestea, se poate deduce că există puţin interes din partea angajatorilor pentru creşterea timpului de lucru – ziua suplimentară în care ar lipsi angajaţii ar putea avea un impact negativ asupra productivităţii.
Planul lui Merz ar putea însemna o săptămână de patru zile, fără a duce la mai multă muncă. Totuşi, dacă măsura va fi adoptată, companiile vor avea libertatea dacă oferă sau nu angajaţilor oportunitatea de a lucra altfel decât în ziua actuală de opt ore.
Recent a fost anunţat că Germania a derulat un experiment, pentru o perioadă de 3 ani, în care 122 de persoane au primit lunar şi necondiţionat câte 1.200 de euro.
Este un experiment menit să testeze efectele unui venit minim garantat aplicat pe scară largă, conform CNN.
„Venitul universal va fi necesar în timp, dacă inteligenţa artificială va prelua majoritatea locurilor de muncă umane”, spunea Elon Musk în 2018 despre ideea unui astfel de venit.
Venitul de bază universal, cunoscut şi sub denumirea de venit garantat, implică asigurarea unei sume de bani membrilor societăţii, indiferent cât câştigă deja fiecare prin muncă, pentru a le oferi libertatea de a opta între un loc de muncă sau altul, de a se instrui pentru noi joburi sau de a se angaja în activităţi creative sau de familie.
Ideea unui venit de bază universal a apărut în urmă cu câţiva ani în California, când a fost derulat un experiment menit să-i testeze fezabilitatea. Oamenii care au participat atunci la experiment au primit 500 de dolari pe lună. Rezultatele de atunci i-au făcut pe cercetătorii să spună că o astfel de abordare ar putea avea un impact „profund” în societate, fiindcă i-ar putea face pe oameni să fie mai puţin dispuşi să muncească.
Un experiment realizat recent în Germania arată însă contrariul.
122 de persoane au primit lunar 1.200 de euro, timp de trei ani.
Organizaţie non-profit cu sediul la Berlin, Mein Grundeinkommen („Venitul meu de bază”), a monitorizat timp de trei ani 122 de persoane.
Din iunie 2021 până în mai 2024, acestea au primit lunar şi necondiţionat suma de 1.200 de euro.
Studiul s-a axat pe oameni cu vârste cuprinse între 21 şi 40 de ani, care locuiau singuri şi câştigau deja între 1000 şi 2600 de euro pe lună.
Participanţii la studiu au fost liberi să folosească banii suplimentari în orice scop doreau.
Pe parcursul a trei ani, singura sarcina a fost ca ei să completeze, la fiecare şase luni, un chestionar despre diferite aspecte ale vieţii lor, inclusiv situaţia financiară, modul de lucru, bunăstarea mentală şi implicarea socială.
Potrivit rezultatelor experimentului, primirea unui venit de bază nu i-a determinat pe oameni să renunţe la muncă. În medie, participanţii la studiu au rămas angajaţi şi au continuat să lucreze 40 de ore pe săptămână.
Din acest punct de vedere, ei s-au comportat identic cu membrii din grupul de control al experimentului, care nu au primit nicio plată.
De asemenea, potrivit experimentului, beneficiarii venitului de bază s-au confesat că viaţa lor a devenit „mai valoroasă şi mai semnificativă” şi că au simţit o ameliorare a sănătăţii lor mintale.
În special femeile au menţionat un sentiment de mai mare autonomie în viaţa lor, arătând că au mai mult timp pentru activităţi precum somnul, voluntariatul şi petrecerea timpului cu cei dragi.
„Nu am găsit nicio dovadă că oamenilor le place să nu facă nimic”
„Nu am găsit nicio dovadă că oamenilor le place să nu facă nimic”, a declarat pe Susann Fiedler, profesor la Universitatea de Economie şi Afaceri din Viena, care a fost implicată în studiul Mein Grundeinkommen.
Spre deosebire de grupul de control, care nu a primit nicio plată, persoanele care au primit un venit de bază au avut mai multe şanse de a-şi schimba locul de muncă sau de a se înscrie în învăţământul superior.
Totodată, particpanţii s-au declarat mai satisfăcuţi de viaţa lor profesională şi au fost „semnificativ” mai mulţumiţi de situaţia lor financiară.
Constatările studiului german nu sunt „deloc surprinzătoare”, a declarat şi Matthew Johnson, un profesor de politici publice la Universitatea Northumbria din Regatul Unit, care studiază implementarea venitului universal.
„Acest studiu confirmă dovezile numeroase pe care noi şi alţii le-am prezentat de mult timp: nu există nicio dovadă că venitul de bază reduce activitatea economică şi piaţa muncii. Dimpotrivă, le oferă lucrătorilor siguranţa economică de a-şi asuma riscuri moderate şi de a le evita pe cele periculoase în viaţa lor profesională”, a spus el pentru CNN.
Venitul garantat „îmbunătăţeşte sănătatea şi elimină descurajarea”
„Ştim că sporirea cuantumului, a siguranţei şi a previzibilităţii veniturilor îmbunătăţeşte rezultatele-cheie în materie de sănătate, muncă, antreprenoriat, educaţie şi în aproape toate celelalte aspecte ale vieţii”, a subliniat profesorul Matthew Johnson.
Elliott Johnson, colegul său de la Northumbria, a punctat că experimentul german dezvăluie de ce oamenii au nevoie de sprijin financiar necondiţionat.
„Reducerea condiţionalităţii şi asigurarea faptului că oamenii au suficienţi bani pentru elementele de bază îmbunătăţeşte sănătatea şi elimină descurajarea perversă de a se implica în muncă şi în activităţi fizice şi sociale”, a declarat el la CNN.
Inflaţia din Germania a coborât în martie la 2,3%, sub aşteptările analiştilor, potrivit datelor preliminare publicate luni de Oficiul Federal de Statistică (Destatis), iar scăderea accentuează speculaţiile privind o posibilă reducere a dobânzii de referinţă de către Banca Centrală Europeană (BCE) în perioada următoare.
Comparativ, în februarie inflaţia armonizată a fost de 2,6%, valoare revizuită în jos de la estimarea iniţială.
Un sondaj realizat de Reuters anticipa o rată a inflaţiei de 2,4% pentru martie. Rata inflaţiei este calculată conform metodologiei armonizate a UE, pentru a permite comparaţii între statele membre.
La nivel lunar, inflaţia armonizată a crescut cu 0,4%. Inflaţia de bază, care exclude preţurile volatile ale alimentelor şi energiei, a fost de 2,5%, în scădere faţă de 2,7% în februarie.
Inflaţia în sectorul serviciilor, care s-a menţinut ridicată în ultimele luni, a coborât de asemenea, de la 3,8% în februarie la 3,4% în martie.
Context economic tensionat
Datele vin într-un moment critic pentru economia germană, care se confruntă cu riscuri externe din cauza noilor tarife comerciale anunţate de preşedintele american Donald Trump, dar şi cu schimbări interne de politică fiscală şi economică.
Germania, a cărei economie depinde masiv de exporturi, este expusă incertitudinilor legate de politicile comerciale globale. Un val de tarife americane urmează să intre în vigoare săptămâna aceasta, inclusiv o taxă de 25% pe automobilele importate, un sector strategic pentru Germania. Liderii politici şi industria auto germană au criticat dur aceste măsuri.
Impactul tarifelor asupra inflaţiei rămâne incert. Carsten Brzeski, economist-şef la ING, avertizează că tensiunile comerciale ar putea adăuga presiuni inflaţioniste pe termen scurt, dar că pe termen lung un război comercial ar putea duce la o scădere a inflaţiei, dacă ritmul de creştere economică se diminuează şi companiile sunt nevoite să vândă stocurile la preţuri reduse în Europa.
Negocieri pentru noul guvern
Pe plan intern, partidele politice germane continuă negocierile pentru formarea unei noi coaliţii guvernamentale, în urma alegerilor federale din februarie 2025. Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi aliata sa bavareză CSU negociază cu Uniunea Social-Democrată (SDU).
În ciuda unor divergenţe persistente, discuţiile au avut deja rezultate concrete. La începutul lunii, parlamentul german a aprobat un pachet fiscal major, care include modificări ale regulilor stricte privind datoria publică, pentru a permite creşterea cheltuielilor pentru apărare şi un fond de infrastructură de 500 de miliarde de euro.
Decizia BCE, în atenţia pieţelor
Datele din Germania, alături de cele recente din alte economii mari ale zonei euro, sugerează că inflaţia la nivelul întregii uniuni monetare va încetini în martie. În Franţa, inflaţia armonizată a rămas neschimbată la 0,9%, iar în Spania a încetinit semnificativ la 2,2%, de la 2,9% în februarie.
Publicarea datelor oficiale pentru zona euro este aşteptată marţi. Economiştii intervievaţi de Reuters estimează o inflaţie generală de 2,3% şi o inflaţie de bază stabilă sau uşor în scădere.
Franziska Palmas, economist-şef pentru Europa la Capital Economics, estimează că inflaţia generală în zona euro ar putea ajunge chiar la 2,2% în martie, sub estimările anterioare, ceea ce ar putea întări argumentele în favoarea unei relaxări monetare din partea BCE.
