Intensificarea atacurilor atribuite Rusiei asupra infrastructurii critice europene şi a obiectivelor din industria de apărare îi determină pe aliaţii NATO să analizeze noi variante de răspuns. Printre acestea se află şi o eventuală discuţie privind posibilitatea ca atacurile hibride să ajungă să justifice activarea Articolului 5, însă statele europene evită, deocamdată, măsuri care ar putea provoca o escaladare directă cu Moscova.
Articolul 5 al Tratatului Atlanticului de Nord reprezintă principiul apărării colective: un atac împotriva unui aliat este considerat un atac împotriva tuturor. În cazul activării sale, fiecare stat membru trebuie să sprijine ţara atacată prin acţiunile pe care le consideră necesare, inclusiv, dacă este cazul, prin utilizarea forţei armate.
Potrivit informaţiilor citate de POLITICO, mai mulţi diplomaţi NATO discută neoficial dacă o succesiune de acte de sabotaj, atacuri cibernetice şi alte operaţiuni atribuite Rusiei ar putea depăşi pragul care ar permite invocarea Articolului 5.
„Avem toate opţiunile de răspuns (...), unele dintre ele vor fi publice, altele nu”, a declarat luni secretarul general al NATO, Mark Rutte, pentru POLITICO.
Acesta a transmis şi un avertisment direct Moscovei: „Îi spun lui Putin şi tuturor celor care vor să asculte: dacă continuaţi să faceţi asta, nu numai că vom avea opţiunile noastre de răspuns (...), dar vom continua, de asemenea, sprijinul acordat Ucrainei”.
În weekend, o dronă rusească a lovit un tren în apropierea frontierei polono-ucrainene, iar Bulgaria investighează două explozii produse la depozite de armament. Incidentele se adaugă unei serii de acţiuni atribuite Rusiei în Europa.
Principala problemă este riscul ca un răspuns militar al NATO să transforme confruntarea indirectă într-un conflict deschis cu Rusia. Un diplomat est-european a explicat această dilemă astfel: „Ne-am gândit să invocăm Articolul 5”, însă aliaţii se tem că măsura ar putea escalada situaţia şi ar putea testa disponibilitatea administraţiei Trump de a interveni.
Un oficial european avertizează că, până acum, serviciile de informaţii au reuşit să prevină incidentele grave, însă norocul nu poate fi o strategie pe termen lung. „Serviciile secrete au făcut o treabă bună”, a declarat acesta, adăugând: „am avut noroc - nu au existat incidente majore… dacă nu acţionăm, lucrurile s-ar putea înrăutăţi mult”.
Aliaţii analizează şi modalităţi de atribuire rapidă şi coordonată a atacurilor, precum şi măsuri pentru protejarea infrastructurii critice. Experţii cer inclusiv pregătirea unor răspunsuri convenite din timp.
Gerlinde Niehus susţine că NATO ar trebui să pregătească „pachete convenite în prealabil” pentru situaţii de acest tip. În opinia sa, lipsa unei reacţii clare după un atac grav ar putea „submina fundamental credibilitatea alianţei”.
În paralel, Uniunea Europeană pregăteşte noi măsuri împotriva ameninţărilor hibride, însă statele membre nu sunt încă pe deplin unite asupra unui răspuns ferm. Bruxelles-ul analizează noi sancţiuni, iar Parlamentul European urmează să dezbată rezoluţii privind ameninţarea reprezentată de Rusia.
În acest context, NATO trebuie să găsească un echilibru dificil: să transmită Moscovei că atacurile asupra aliaţilor au consecinţe, fără ca reacţia să ducă la o confruntare militară directă între Rusia şi Alianţa Nord-Atlantică.
