Centrul-dreapta european traversează una dintre cele mai dificile perioade strategice din ultimul deceniu. Într-un context marcat de ascensiunea partidelor populiste şi de presiunea tot mai mare asupra economiei europene, Partidul Popular European (PPE) este forţat să decidă dacă va continua să colaboreze cu partenerii tradiţionali de centru — social-democraţii (S&D), liberalii din Renew Europe şi Verzii — sau dacă va rupe ”cordonul sanitar” şi va deschide o nouă etapă în politica europeană: o colaborare cu extrema dreaptă, scrie POLITICO într-o analiză.
Eşecul recent al PPE de a trece o lege menită să reducă birocraţia pentru companii a amplificat tensiunile. Proiectul, susţinut de Comisia Europeană şi prezentat drept prima mare iniţiativă a celui de-al doilea mandat al Ursulei von der Leyen, urmărea simplificarea raportărilor de mediu impuse de Pactul Verde European. Însă o parte dintre social-democraţi au refuzat să-l susţină, considerând că textul subminează legislaţia ecologică. În urma votului, extrema dreaptă a profitat de moment, cerând PPE să renunţe la alianţele tradiţionale şi să se bazeze pe sprijinul grupurilor radicale pentru a adopta legea la noul vot programat pe 12 noiembrie.
„Cred că unii membri PPE au realizat că au greşit aliindu-se cu arhitecţii Pactului Verde”, a declarat Pascale Piera, europarlamentară din grupul Patriots for Europe. Declaraţia ei reflectă o realitate tot mai vizibilă: PPE se confruntă cu presiuni din ambele direcţii — pe de o parte, cerinţele mediului de afaceri de a reduce constrângerile administrative, iar pe de alta, aşteptările partenerilor centrişti de a păstra ambiţiile ecologice ale Uniunii.
Pentru PPE, miza depăşeşte un simplu dosar legislativ. O alianţă cu extrema dreaptă ar marca o schimbare fundamentală în arhitectura politică europeană, una care a fost definită, timp de decenii, de cooperarea între centrul-dreapta, centru-stânga şi liberali. O astfel de mişcare ar slăbi coeziunea pro-europeană din Parlament, riscând să legitimeze forţele care contestă chiar structura şi valorile Uniunii.
Bas Eickhout, copreşedintele Verzilor, avertizează că PPE „are de ales între colaborarea cu cei care vor să demoleze Europa şi o coaliţie pro-europeană stabilă”. În schimb, reprezentanţii dreptei radicale susţin că o nouă alianţă ar aduce „echilibru” şi „pragmatism economic” într-un moment în care companiile europene se plâng de reglementări sufocante.
Experţii văd în această confruntare o problemă de identitate politică. „Sprijinirea extremei drepte pentru adoptarea legii ar arăta o nouă direcţie strategică a PPE, dar ar crea un precedent periculos pentru viitoarea activitate legislativă”, avertizează Andreas Rasche, profesor la Copenhagen Business School.
Chiar dacă o coaliţie de dreapta ar putea asigura o majoritate în Parlament, negocierile ulterioare cu statele membre şi Comisia Europeană ar putea bloca textul, aşa cum s-a întâmplat anterior cu legea anti-defrişare modificată în acelaşi spirit.
Pe termen scurt, PPE trebuie să aleagă între pragmatismul politic şi stabilitatea alianţei pro-europene. Pe termen lung, însă, decizia ar putea redesena linia de demarcaţie între forţele moderate şi cele radicale din politica europeană — o linie care, până acum, a garantat echilibrul instituţional al Uniunii.
Într-un moment în care preşedinta Parlamentului, Roberta Metsola, admite că „este din ce în ce mai greu pentru coaliţia tradiţională să adopte legislaţie”, Europa se apropie de o decizie definitorie: rămâne fidelă modelului consensual sau intră într-o eră a politicii de forţă, cu riscul de a-şi fragmenta centrul de greutate democratic, mai scrie POLITICO.
