În Olanda a debutat procesul în dosarul furtului tezaurului dacic, un caz care a atras atenţia atât a opiniei publice, cât şi a specialiştilor din domeniul patrimoniului. Este vorba despre dispariţia unor obiecte de o valoare istorică inestimabilă, un coif şi mai multe brăţări de aur care, între timp, au fost recuperate de autorităţi.
În timp ce ancheta îşi urmează cursul în sala de judecată, suspecţii implicaţi în acest dosar au început să vorbească despre experienţele lor din detenţie. Unul dintre ei, Chesley W, în vârstă de 37 de ani, a descris în termeni duri condiţiile în care susţine că a fost ţinut.
„Am fost tratat ca un animal. Am petrecut 6 luni într-o celulă putredă, cu şobolani. Fotografia şi numele meu au fost publicate. Asta mă va bântui pentru totdeauna. Ceea ce este pe internet nu dispare niciodată”, a spus el, potrivit Cotidianul.
Conform presei olandeze, bărbatul nu este străin de problemele cu legea. În trecut, a fost condamnat la peste cinci ani de închisoare pentru mai multe infracţiuni, inclusiv jaf, deţinere ilegală de arme, conducere sub influenţa alcoolului şi furt din magazine.
Un alt inculpat, Bernhard Z, are la rândul său un trecut infracţional. Acesta a executat o pedeapsă similară pentru spargerea unei locuinţe, iar cazierul său mai cuprinde fapte precum vandalism, agresiune, posesie de droguri şi conducere sub influenţa alcoolului. În faţa instanţei, declaraţiile sale au fost rezervate, dar tensionate:
„Îmi păstrez calmul, dar sunt foarte furios, dar am mai spus deja asta”, a spus acesta în faţa instanţiei. „În cele din urmă, s-ar putea să vreau, totuşi, să spun ceva. Deocamdată, o să mă opresc aici.”
Cel mai tânăr dintre suspecţi, Jan B, în vârstă de 21 de ani, a fost primul audiat. Acesta a ales să nu ofere declaraţii, invocând dreptul la tăcere. Procurorii încearcă încă să înţeleagă ce l-a determinat să se implice în jaf, mai ales că nu avea antecedente penale.
„Nu putem să ne dăm seama exact de ce a acceptat să coopereze la jaf. A fost vorba de bani sau a fost influenţat? Nu putem răspunde la această întrebare”, au precizat anchetatorii.
În cadrul procesului a fost audiat şi directorul Muzeului Drents, Robert Van Langh, care a subliniat impactul profund al furtului, atât la nivel local, cât şi internaţional.
„Acest caz a fost fără precedent, atât pe plan intern, cât şi internaţional. Nu este vorba despre valoarea monetară, ci despre interese culturale. Şocul a cuprins Assen, Olanda şi întreaga lume. Vă daţi seama de asta?”, a declarat acesta, evocând o „perioadă oribilă”.
Directorul a insistat că prejudiciul nu poate fi redus la o simplă evaluare financiară, ci trebuie înţeles în dimensiunea sa simbolică şi identitară:
„Prejudiciile cauzate de furt nu pot fi exprimate doar prin valoarea de piaţă. Acestea definesc identitatea, iar banii nu pot compensa acest lucru. A existat o ameninţare ca o memorie să fie ştearsă pentru o societate. Acesta a fost un atac la adresa demnităţii poporului român”.
El a vorbit şi despre reacţia puternică din România, unde dispariţia artefactelor a fost resimţită ca o traumă colectivă:
„Trauma a fost profundă. Dispariţia nu a fost văzută ca o pierdere, ci ca o rană în memoria noastră colectivă”.
În final, Van Langh a atras atenţia asupra efectelor mai largi ale incidentului, dincolo de sfera juridică:
„Expoziţiile internaţionale există pentru a conecta oamenii şi pentru a oferi istorie şi artă unui public mai larg. Relaţiile dintre instituţiile culturale sunt strânse. Consecinţele furtului au fost şocante. Furia şi neîncrederea au apărut brusc. Furtul a fost folosit pentru a provoca tensiuni în România. Acesta nu este doar un caz penal. A perturbat o întreagă societate”, a mai spus el.
Procesul continuă, iar instanţa urmează să stabilească responsabilităţile şi pedepsele.
