Sărbătorile pascale, asociate în mod tradiţional cu reuniunea familiei, devin pentru tot mai mulţi copii din România un motiv de dor şi absenţă. Un studiu recent arată că aproximativ 45% dintre părinţii plecaţi la muncă în străinătate nu se întorc acasă de Paşte, lăsând în urmă familii fragmentate şi relaţii puse la încercare, iar motivul principal este lipsa banilor.
Fenomenul migraţiei economice continuă să producă efecte profunde asupra vieţii de familie. O cercetare realizată de organizaţia „Salvaţi Copiii” în a doua jumătate a anului 2025, în mai multe ţări europene precum Italia, Spania, Germania sau Marea Britanie, scoate la iveală o realitate dificilă: distanţa fizică dintre părinţi şi copii se transformă adesea şi într-o distanţă emoţională.
Deşi tehnologia permite comunicarea frecventă, aceasta nu poate înlocui prezenţa reală. Majoritatea copiilor ţin legătura zilnic cu părinţii lor, însă există şi situaţii în care discuţiile au loc la câteva zile sau chiar mai rar. Lipsa interacţiunii directe îşi pune amprenta asupra relaţiei, iar acest lucru este resimţit de ambele părţi.
Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte evidenţiate de studiu este deteriorarea legăturii emoţionale. Aproximativ 24% dintre părinţi recunosc că relaţia cu copiii lor s-a răcit semnificativ după plecarea în străinătate. În acelaşi timp, aproape 60% dintre aceştia consideră că lipsa timpului petrecut împreună este cea mai mare problemă resimţită de copii.
Efectele se văd şi în comportamentul celor mici. Potrivit datelor, aproape jumătate dintre copii devin mai retraşi, mulţi dezvoltă stări de anxietate sau teamă, iar unii ajung să manifeste indiferenţă sau chiar agresivitate. În cazuri mai grave, aceste manifestări apar simultan, semnalând o suferinţă emoţională profundă.
Cu toate acestea, sprijinul psihologic rămâne limitat. Doar un procent redus dintre copii beneficiază de consiliere specializată, deşi nevoia este evidentă. Lipsa intervenţiei poate agrava în timp problemele emoţionale şi relaţionale.
În apropierea Paştelui, aceste realităţi devin şi mai vizibile. Sărbătorile accentuează dorul şi sentimentul de abandon resimţit de copii. În mod paradoxal, tocmai perioada în care familia ar trebui să fie unită scoate în evidenţă cel mai puternic distanţa dintre membrii ei.
Pe lângă impactul emoţional, studiul arată şi dificultăţi în implicarea părinţilor în viaţa educaţională a copiilor. Peste jumătate dintre părinţii cu copii şcolari nu menţin o legătură constantă cu şcoala, ceea ce poate influenţa evoluţia acestora pe termen lung.
România se confruntă de ani buni cu acest fenomen, iar cifrele sunt alarmante. Estimările arată că sute de mii de copii cresc în absenţa unuia sau ambilor părinţi, o realitate care continuă să afecteze generaţii întregi.
În acest context, specialiştii atrag atenţia asupra importanţei menţinerii unei legături emoţionale autentice, chiar şi de la distanţă. Comunicarea constantă, implicarea în viaţa copilului şi, atunci când este posibil, timpul petrecut împreună rămân esenţiale.
