Dorinţa de libertate şi democraţie i-a făcut să protesteze în Piaţa Universităţii timp de mai bine de 50 de zile. Este povestea tinerilor care după revoluţie nu au văzut în proaspăta putere instalată mişcarea reformatoare pentru care au luptat în decembrie 1989. În seara de 12 spre 13 iunie 1990, în urmă cu 33 de ani, forţele de ordine interveneau în forţă pentru a sparge demonstraţiile. În următoarea zi , la apelul lui Ion Iliescu, mai multe garnituri de tren pline de mineri din Valea Jiului ajungeau în Capitală. Începea prima mineriadă. 4 oameni au murit si 1.300 au fost răniţi.Multi au ramas cu traume psihice.
În primele luni ale tranziţiei către un nou sistem economic şi de valori, grupări de studenţi au început să protesteze în Piaţa Universităţii. Încă din aprilie cereau punctul 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, adică eliminarea nomenclaturii comuniste din aparatul de stat. Pe 20 mai 1990 Iliescu câştigă alegerile cu un scor zdrobitor: 85% din voturi, o zi rămasă în istorie drept „Duminica orbului”.
Manifestaţiile au fost reprimate cu acte extreme de violenţă şi au transformat Piaţa Universităţii în câmp de luptă. Studenţii au răspuns provocărilor pe măsură: maşini incendiate, cocktailuri molotov şi baricade. Situaţia era critică şi arăta că tensiunile sociale nu fuseseră soluţionate cu adevărat la revoluţie.
