Se împlinesc 16 ani de la cele mai cumplite inundaţii din istoria recentă a României. În 2005, localitatea Vadu Roşca din Vrancea a fost acoperită de apele Putnei şi Siretului, care au ajuns până la acoperişuri. Puhoaiele au distrus case şi au frânt destine. Localnicii au fost salvaţi cu barca şi cu elicopterele. Pentru unii dintre ei nu a mai existat însă salvare. Şi deşi după aceea s-a spus că o astfel de inundaţie are loc odată la 500 de ani, în urma cu o săptămână istoria era cât pe ce să se repete.
Timp de o saptamina fenomenele meteorologine extreme au facut ravagii în Vrancea. Au distrus drumuri, poduri şi culturi agricole şi au izolat sate. Cele mai mari pagube au fost în comuna Bilieşti. Dar apele râului Putna au ajuns şi în satul Vadu Roşca. Localnicii, cei mai mulţi dintre ei în vârstă, şi-au reamintit prin ce au trecut în 2005, atunci când localitatea a fost acoperită de ape.
Cu groază, remomerează evenimentele din 2005. Inundaţiile au prins-o acasă la fiica ei.
Apele i-au luat pentru totdeauna unul dintre copii, un băiat de 22 de ani.
Tanti Vasilica trăieşte acum într-o casă parcă încremenită în timp. A reuşit să repare doar o odaie şi bucătăria. Restul locuinţei poartă urmele apei. Din pensia de 800 de lei a soţului, femeia nu îşi permite să renoveze.
Şi alţi localnici îşi aduc aminte îngroziţi de nenoricirea care le-a marcat vieţile.
Casa nu a putut însă să o părăsească niciodată.
Nenea Gheorghe are 88 de ani. Dupa inundatia din 2005 a pierdut toata munca de-o viata, dar a fost bucuros ca a scăpat viu. A avut noroc, dpuă zile a stat pe acoperisul casei, de unde a fost salvat cu elicopterul. El spune ca
problema digului nu s-a rezolvat nici dupa 16 ani, asa ca oamenii traiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului. Dar n-au unde să plece.
Primarul, care nu era in functie in 2005 spune ca oamenii si-au revenit, multi s-au intors la casele lor, dar n-au mai avut putere sa-si faca gospodariile asa cum erau odinioara.
Edilului nu îi place să vorbească despre cele 200 de case din Vulturu, finantate de Gigi Becali, care au fost, in
mare parte vîndute sau abandonate.
Oamenii din Vadu Roşca îşi duc mai departe vieţile. Deşi o parte din ei a rămas pentru totdeauna încremenită în iulie 2005.
