Zicala "Să se odihnească în pace" nu se potriveşte în cazul regretatei cântăreţe Whitney Houston, de la a cărei moarte accidentală pe 11 februarie 2012 se împlinesc vineri zece ani. De atunci nu au încetat să apară numeroase titluri în presă şi mai multe tragedii asociate cu numele uneia dintre cele mai premiate voci din istoria industriei muzicale, relatează EFE.
Cu aprobarea celor care ar trebui să vegheze asupra integrităţii moştenirii sale, în tot acest timp au fost lansate cărţi, documentare şi cronici care au încercat să înţeleagă cheile succesului şi ale decăderii lui Whitney Houston, dar care nu au afectat totuşi moştenirea ei muzicală şi popularitatea interpretărilor sale vocale unice.
Interesul morbid suscitat de dependenţa ei de droguri şi de relaţia sa toxică cu artistul Bobby Brown au fost accentuate de împrejurările în care s-a produs decesul cântăreţei, găsită moartă în camera de baie a unui hotel din Beverly Hills, în ajunul decernării premiilor Grammy din 2012. Potrivit autopsiei, printre cauzele decesului s-au numărat consumul de cocaină şi problemele cardiace ale cântăreţei.
Viaţa care depăşeşte uneori ficţiunea a făcut ca trei ani mai târziu, singura ei fiică, Bobbi Kristina, să moară în împrejurări similare, înecată în cadă după ce a consumat droguri şi alcool. Pentru acel deces, "responsabilul moral" a fost considerat logodnicul tinerei, Nick Gordon, care i-ar fi furnizat acesteia un cocktail toxic şi a lăsat-o singură în apa rece.
Relaţia celor doi tineri a fost marcată de abuzuri, similare celor din relaţia dintre Bobby Brown şi Whitney Houston. În plus, ca într-un scenariu de film, Nick Gordon era tânărul pe care cântăreaţa Whitney Houston l-a înfiat pe când acesta avea 12 ani, după ce rămăsese orfan. În ianuarie 2020, Nick Gordon a fost găsit la rândul lui fără viaţă, decedat potrivit medicilor legişti în urma unei supradoze de droguri.
Aceste decese şocante au reprezentat prea multe umbre şi prea puţine raze de lumină pentru familia celei care a fost una dintre cele mai mari dive ale muzicii, recompensată cu 415 premii, dintre care opt trofee Grammy, datorită unor piese de mare succes, precum "I Wanna Dance With Somebody", "Greatest Love of All", "All The Man That I Need", "It's Not Right But It's Ok" şi, desigur, "I Will Always Love You", a cărei interpretare vocală a propulsat coloana sonoră a filmului "The Bodyguard" în topul celor mai bine vândute albume din toate timpurile.În deceniul care a trecut după moartea cântăreţei, spre deosebire de ceea ce s-a întâmplat în cazul altor vedete, ca Prince şi Michael Jackson, aproape că nu au existat lansări de materiale importante. Merită însă menţionată piesa "Higher love" din 2019, având la bază o înregistrare mai veche şi care, beneficiind de un aranjament muzical al producătorului şi DJ-ului norvegian Kygo, a ajuns pe primul loc în topurile din Statele Unite.
În lipsa unor noi albume, în 2016 au fost scoase la licitaţie peste 100 de articole personale ale cântăreţei, printre care premiul Emmy obţinut în 1986 pentru interpretarea piesei "Saving All My Love for You" şi trofeul câştigat la gala MTV Video Music Award pentru cântecul "How Will I Know".
Acest vid muzical a fost completat de numeroase documentare care explorează viaţa şi opera artistei. Merită menţionată o coproducţie Showtime - BBC, "Whitney: Can I Be Me" (2017), care a limitat rolul lui Bobby Brown în procesul de degradare a cântăreţei, punând mai mult accentul pe copilăria lui Whitney şi pe primele ei experienţe cu drogurile.
Un an mai târziu, de data aceasta cu asentimentul moştenitorilor săi, a fost lansată producţia "Whitney", care a acaparat atenţia participanţilor la Festivalului de la Cannes pentru concluzia sa controversată: dependenţa ei de droguri şi care a condus-o la moarte a fost o consecinţă a abuzului sexual suferit în tinereţe din partea unei rude.
Chiar şi mama artistei, Cissy Houston, a publicat în 2014 un volum, "Remembering Whitney: A Mother's Story of Life, Loss and the Night the Music Stopped", o carte de memorii pentru a dezvălui, potrivit spuselor sale, "povestea incredibilă şi integrală" a vieţii fiicei sale.
În 2019, prietena cea mai bună a cântăreţei, Robyn Crawford, a dezvăluit în cartea "A Song For You: My Life with Whitney Houston" că, aşa cum se speculase, au avut amândouă o relaţie sentimentală, întreruptă de temerile lui Whitney că acea relaţie putea fi descoperită după ce ea devenise celebră.
Sub pretextul că nu a apucat să transpună în realitate dorinţa sa de a pleca într-un turneu, familia ei şi-a dat acordul pentru a o transforma pe Whitney într-o hologramă în cadrul unui spectacol mondial care a trecut prin multe oraşe ale lumii.
La sfârşitul acestui an ar putea avea loc lansarea unui film biografic, "I Wanna Dance With Somebody", în regia lui Stella Meghie, în care rolul cântăreţei Whitney Houston va fi jucat de actriţa britanică Naomi Ackie.
Şi, totuşi, interesul pentru muzica vedetei americane nu scade: în 2020, Recording Industry Association Of America (RIAA) a informat că "Whitney" (1987), cel de-al doilea ei album, s-a vândut în peste 10 milioane de exemplare după opt ani de la moartea cântăreţei, care a devenit astfel prima artistă de culoare cu trei albume de diamant.
În acelaşi an, Whitney Houston a fost inclusă postum în Rock & Roll Hall of Fame, o dovadă vie a faptului că în pofida tuturor aspectelor negative care i-au umbrit viaţa, capacitatea acestei artiste de a genera în continuare emoţii prin intermediul muzicii sale a rămas intactă în pofida trecerii anilor.
Sursa: Agerpres
