"Au fost momente în care am plâns în combinezon, după aceea mi-am revenit, pentru că trebuia să continui. Când ţi-ai pus costumul trebuie să stai acolo, nemâncat, nebăut!". Sunt doar câteva dintre mărturiile emoţionante ale salvatorilor din spitale. Cei care, istoviţi deja peste măsură sunt nevoiţi acum să reziste, din nou. Văd oameni în situaţii - limită, care aproape că se agaţă de aparate pentru a respira, pentru a trăi… Doar că…povara cade greu şi pe umerii lor, a medicilor. Puţin din cum e…dincolo de zidurile spitalelor, aflăm acum, chiar de la ei!
Munciţi peste măsură încă de la începutul pandemiei, medicii din linia 1 au fost nevoiţi să găsească din nou putere să reziste. Îmbrăcaţi strat peste strat în echipamente care le iau aerul şi le încetinesc mişcările, profesioniştii aflaţi dincolo de ziduri au plâns de multe ori. Apoi…au luat-o de la capăt.
Zilnic medicii s-au luptat şi se luptă să-şi ţină pacienţii în viaţă. Din păcate viaţa multora s-a scurs sub ochii lor.
Acum, în valul 4 al pandemiei, foarte mulţi dintre pacienţii internaţi cu virusul SarsCov2 sunt tineri. Nevaccinaţi. Valurile întregi de pacienţi care vin continuu spre spitale îngreunează şi mai mult munca salvatorilor şi îi face să simtă tot mai mult că sunt foarte puţini şi că este posibil să nu-i poată îngriji pe toţi aşa cum trebuie.
